De citeva zile incoace, unele ziare centrale (Ziua, Jurnalul National) publica scrisoarea deschisa adresata de ex-premierul Adrian Nastase domnului Vlaimir Tismaneanu. Cel din urma s-a facut vinovat, in opinia semnatarului scrisorii, de mistificarea in stil orwellian a istoriei recente a Romaniei…
Pe data de 7 martie a.c. domnul Tismaneanu afirma, intr-un comentariu publicat de “Evenimentul Zilei” faptul ca prin pierderea alegerilor prezidentiale de catre domnul Nastase s-a evitat mexicanizarea politica a Romaniei post-decembriste.
Conceptul de mexicanizare economica si politica a fost lansat de mine din 1995, cu ocazia unor conferinte internationale (Economist, EuroForum) dedicate problemelor Romaniei, care s-au desfasurat la Bucuresti. Conceptul a fost util pentru a demonstra observatorilor straini avizati ca intentia PDSR este aceea de a monopoliza atit puterea politica, cit si majoritatea sectoarelor economiei din Romania pentru cel putin cinzeci de ani. Obiectivul a fost, de altfel, afirmat fara echivoc de raposatul Silviu Brucan, principalul ideolog al PDSR. Comparind natura corupta si obiectivele politice ale PDSR cu situatia in care se afla Mexicul si Partidul Revolutionar Institutional de acolo, cred ca am reusit sa conving multi observatorisi sprijinitori externi ai CDR de pericolul potential pe care il poate reprezenta pentru Uniunea Europeana emularea modelului mexican in Romania. Deasemenea, posibilitatea mexicanizarii tarii a contribuit si la imprimarea unui caracter imperativ pentru alternanta la guvernare din 1996..
Faptul ca domnul Tismaneanu aminteste in comentariul mentionat de pericolul mexicanizarii dovedeste clar influenta de care se bucura printre specialistii straini conceptul pe care l-am lansat in anii 90. Din pacate, se pare ca domnul Nastase nu a inteles nici pina astazi cit de importanta este alternanta la guvernare pentru orice stat care doreste sa isi construiasca o democratie functionala. Iata de ce exemplele Italiei si Japoniei postbelice de care acesta se foloseste in cuprinsul scrisorii sunt nefericit alese, fiind de notorietate faptul ca ambele tari sunt confruntate cu grave probleme economice sau politice, generate tocmai de monopolul politic indelungat, exercitat de partidele de dreapta din aceste tari. Partidul liberal japonez, spre exemplu, a “reusit” sa acumuleze in ultimii cincizeci de ani cea mai mare datorie publica din istoria lumii vestice, adica aproximativ sapte trilioane de dolari. Dupa incheierea razboiului rece, Italia este, la rindul ei, zguduita de mari scandaluri de coruptie, fiind afectata de probleme economice serioase si de o criza politica prelungita.
Ironia suprema consta in faptul ca, pe termen mediu si lung, tocmai PSD -ul domnului Nastase este principalul beneficiar al de-mexicanizarii structurilor sale si al pierderii alegerilor din 1996 si 2004. Ex-premierul nu pare sa fi inteles acest fapt elementar, motiv pentru care pierderea alegerile prezidentiale si a pozitiei detinute in partid de acesta sunt salutare atit pentru electoratul roman, cit si pentru colegii de partid.
Adevarul e ca razesii lui Stefan cel Mare sunt tot un fel de mexicani care cauta de munca la negru prin ploaia europeana.
Mexicanizarea Romaniei inseamna un fel de socialism nuantat care le-ar permite acestor oameni sa-si ridice nasul spre suficienta.
Domnule Gogu,
Aveti, fireste, multa dreptate. In articolul urmator, o sa dezvolt pe larg subiectul mexicanizarii economice. Daca pina in prezent am avut succese partiale prin evitarea mexicanizarii vietii politice, nu acelasi lucru este, din pacate, valabil pentru economia romaneasca. Va multumesc de comentariu si va doresc un Paste fericit.