300 gr Cous Cous
50 gr stafide
1 ardei gras rosu taiat foarte fin
6 fire de sparanghel alb sau verde dat in clocot doar 5 minute
1 rosie taiata in cuburi
1 castravete
cateva fire de patrunjel proaspat sau de busuioc (in Maroc se foloseste si menta)
50 ml de ulei de masline
sucul unei lamai
sare, piper, putin praf de nucsoara
50 gr de nuci
50 gr de masline verzi
Metoda de preparare
Se pun 500 ml de apa pe foc. Se pune o lingurita de ulei si cand apa da in clocot se pune Cous Cous ul.
Se retrage de pe foc si se lasa oala acoperita cu un stergar
Dupa ce se raceste si apa este absorbita de Cous Cous se adauga ingredientele, cu uleiul si abia la urma se presara patrunjelul verde (sau busuiocul). Se decoreaza si cu masline.
Couscous îsi are originea din bucataria nord africana.
Este o reteta foarte simpla, sanatoasa, gustoasa, proaspata si repede de pregatit.Se mai poate combina cu dovleac, dovlecei, mazare, brânza…
Felicitari domnului Predescu.
Cultura araba promoveaza o Bucatarie simpla, milenara, la fel ca cea asiatica, ambele avind la baza orezul/cerealele si fructele de mare, ceva legume. Retetele reflecta o cultura aqua-terra, la fel ca cea sud-americana etc spre deosebire de cea nordica, eminamente animala.
La reteta de mai sus as folosi supa de la legume, iar spre deosebire de „pilaf” acest coush-coush trebuie agitat mereu 3-4 minute ca sa devina aerat.
In reteta orezului ptr sushi, se framinta la fel cu supa altoita cu otet si o spatula din lemn cat timp este fierbinte.
Autorul pare a fi lipsit de cultura gastronomica.
Iata si „pui de dac” vine cu repetotiile sale geniale. In primul rand exista atatea cous cous -uri si maniere de preparare, precum bordeiele in care s-a nascut Domnia Sa. Dela Maroc si pana in Israel, in partea sudica a Europei acest cereal cunoaste metode diferite de pregatire. Exista si couscousiere diferite.
Eu as propune onanimului plin de zel sa dea lectii de gastronomie, sa ne ofere ceva din maiastra-i cultura. Vine sa copieze si sa pasteze generalitati vulgare si preluate.
Cat despre bucataria sud-americana vine sa puna mot la sfaturile sale gen gazeta de perete in vreun camin cultural din zonele hibride ale cantinelor comuniste.
Eu i-as propune sa citeasca alte publicatii, daca ziarul nostru nu e de rangul lui nobiliar.
Ce valoare adaugata ne da spunandu-se cum se prepara sushi ?
Nu vad rima de la prefectura.
Cat despre cultura araba milenara sa o savureze el, noi nu intram in etnicizarea bucatariei asa cum pui de dac a fost indoctrinat in lectiile de negativism, nationalism ieftin.
Este genul de consumator ca nimic nu e buna in afar de fasolea batuta de mama lui, mereu afumata.