ACUM.TV

Ne obişnuisem cu campaniile electorale în care o tabǎrǎ (opoziţia) criticǎ vehement nerealizǎrile celor de la putere şi promite marea cu sarea imediat dupǎ câştigarea alegerilor, pe când cei aflaţi la guvernare se laudǎ cu realizǎrile şi explicǎ propriile insuccese prin condiţii obiective (criza, seceta) şi subiective (beţele în roate puse de opozanţi). Da data asta avem o situaţie atipicǎ. PDL a guvernat pânǎ de curând, iar USL tocmai s-a instalat la guvernare. Prilej pentru ambele tabere sǎ-şi axeze campaniile pe critica guvernǎrii celorlalţi.

Programe electorale şi-au alcǎtuit ambele tabere, cumva ca la figurile impuse, le-au pus pe site, dar nu prea par dispuse sǎ discute serios despre ele. Este oarecum firesc, cǎci deîndatǎ ce încearcǎ sǎ elaboreze pe marginea proiectelor se izbesc de întrebarea: „Bine, dar de ce nu aţi fǎcut (faceţi) asta când aţi fost (sunteţi) la guvernare?”.

Cele douǎ blocuri suferǎ, ambele, de o justificatǎ lipsǎ de credibilitate din partea publicului. Aceasta se manifestǎ prin continua scǎdere a cotelelor de încredere, mǎsurate prin sondaje, a tuturor liderilor semnificativi. Poate fi crezut PDL, atunci când promite, de la 1 ianuarie, reducerea cotei unice de impozitare? Doar de cǎtre cei care au uitat cǎ liderii aceluiaşi partid primiteau, în urmǎ cu patru ani, cǎ vor aplica legea de majorare a salariilor din învǎţǎmânt a doua zi dupǎ ajungerea la guvernare. Poate fi crezut USL, care promite scǎderea aceleiaşi cote de impozitare (ce-i drept, numai pentru o parte din salariaţi)? Doar de cǎtre cei care au uitat cǎ liderii aceleiaşi formaţiuni promiteau, în urmǎ cu doar şapte luni, cǎ imediat ce vor ajunge la guvernare vor restabili salariile bugetarilor la nivelul din 2010.

De fapt, niciuna dintre mǎsurile de mai sus, nici alte promisiuni de genul reducerii CAS sau majorǎrii salariului minim, nu pot fi aplicate într-un viitor apropiat pentru simplul motiv cǎ vor trebui în prealabil negociate cu reprezentanţii FMI. Aceştia s-au declarat deja în dezacord cu majorarea câtorva mii de pensii militare, cu impact bugetar minim, drept care am toate motivele sǎ fiu sceptic faţǎ de probabilitatea de a accepta oricare din propunerile de mai sus – fiecare dintre ele producând cheltuieli sau reduceri ale încasǎrilor la buget de sute de ori mai mari decât recalcularea unor pensii.

Principalii competitori ştiu şi ei cǎ au mici şanse de a convinge electoratul de viabilitatea programelor lor de guvernare. În realitate, ambele abundǎ în promisiuni dar sunt deficitare la capitolul „soluţii”. Ni se spune ce se va face (mai mulţi kilometri de autostrǎzi, mai bunǎ absorbţie a fondurilor europene etc.), dar se pǎstreazǎ secretul asupra modalitǎţilor în care se vor înfǎptui acestea. Ar fi greu, cǎci şi unii, şi alţii, au avut ocazia de a le aplica, dar au eşuat. Acesta este motivul pentru care, ori de câte ori avem o dezbatere electoralǎ în care se confruntǎ reprezentanţii celor douǎ blocuri, discuţia eşueazǎ inevitabil în zona „voi sunteţi vinovaţi” – „ba voi” – „ba voi”, agrementatǎ cu invectivele de rigoare.

Temele dominante ale campaniei par sǎ fie, pânǎ acum, vinderea pieii ursului din pǎdurea care urmeazǎ sǎ se planteze (cum va fi suspendat Traian Bǎsescu dacǎ nu nominalizeazǎ premierul dorit de USL dacǎ acesta câştigǎ mai mult de jumǎtate din mandate) şi una, pe care Preşedintele încearcǎ din toate puterile sǎ o împingǎ pe agenda publicǎ – cea a anti-europenismului USL (cu subsidiarul atacului acestei formaţiuni asupra statului de drept). Observǎm cǎ, în aceastǎ dezbatere, liderii ARD se mulţumesc cu rolul de ecou al Preşedintelui.

Mi-e greu sǎ spun care vor fi, la sfârşitul acestei campanii, criteriile dupǎ care alegǎtorul se va decide în care dintre pǎtrate sǎ aplice ştampila. Probabil cǎ, mai mult ca în alţi ani, vor conta criterii conjuncturale, cum ar fi notorietatea unor candidaţi, aversiunea faţǎ de alţii, calitatea campaniei desfǎşurate la nivelul colegiului. În aceastǎ ecuaţie, din pǎcate, manevrele subterane, de genul mitei electorale sau „mobilizǎrii la vot” ar putea juca un rol mai mare decât de obicei. Asta, la nivel micro-electoral, ceea ce va aduce posibile surprize în privinţa calificǎrii sau nu a unor candidaţi. La nivel naţional, evenimentele din diverse colegii se vor anula reciproc, aşa cǎ surprizele asupra procentelor finale vor fi minime.

Preluat de pe situl publicaţiei România Liberă

Acest articol a fost publicat duminică, 25 noiembrie 2012 la rubrica Alegeri.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.