Într-o zi capra cu trei iezi s-a întors din pădure.
Nu şi-a găsit iezii aşteptând-o ca de obicei, la ferestre.
Nici în pat nu erau, nici pe sub mese.
O fi încercat lupul rău să-i fure,
Ori neastâmpăraţii n-au mai avut răbdare,
Şi au plecat singuri prin pădure?
I-a căutat toată ziua, toată noaptea, a doua zi.
Prin tufişurile de mure nu s-a uitat;
Ştia că iezilor nu le plac.
I-a adus poliţia peste o săptămână.
S-au rătăcit;
Plecaseră la mol după iarbă şi după lapte.
Din greşeală au nimerit la magazinul de vise.
Au confundat iarba cu „ierburile”.
De lapte nu s-au atins; după iarbă nu era bun.
Într-o săptămână le crescuseră corniţe.
Erau şi ascuţite, acum.
…pentru mine , e mai mult decat aproape aproape , perfect … basmul superb al caprei si cei trei iezi in versiune moderna potrivita zilelor noastre , minunat !!!…incantator !!! cea ce m-a lovit deodata brusc , instantaneu fara nici o prevenire in prealabil , e sfarsitul … ei si ce daca iezilor le-au crescut cornitele ??? e normal , nu ? ti-e frica ca maine ,poimaine vor trimite
articole , poezii si ecouri la ACUM ? me , me ,me ? capra face me !iezii vor si ei
sa – faca mei ,mei , mei , mei , M E I !
” aho aho , copii si frati ,stati pe loc si nu manati ,si cuvantu-mi ascultati ” :
LA MULTI ANI CU SANATATE , BUCURII SI POEZII .
La Multi Ani si sanatate, maestre!!!!