M-am aşezat la masa de scris.
Compun versuri în format fix.
Aş vrea să răzbată din ele o tristeţe abisală;
Dar aşa, natural, nu forţat, să scrii mîine-n revistă:
„Eh, ia nişte versuri acolo; ce mare scofală?”
Pe spătarul fotoliului mi se aşează un avion în picaj.
Vine tocmai de la Seul,
Încărcat cu orez şi cu automobile Hyundai.
Mă deranjează, îmi tulbură ideile, scrisul.
Mă întorc să-l avertizez: nimic!
Decolase către destinaţia finală.
Îmi folosise umărul doar pentru o scurtă escală.