Când ţi-e lumea mai dragă te apucă nişte dureri abdominale…
Dimineaţa are farmecul ei. Blândeţea soarelui şi aerul proaspăt face ca buzele să se curbeze într-un zâmbet perfect.
Îmi sorbeam liniştită cafeaua când…
-Mi-e foameee!
Strigătul aproape inuman m-a făcut să tresar brusc. Mă reped la fereastră convinsă că era vorba de un beţiv rătăcit.
-Mi-e foameee!
Stupoare! Ţipetele se auzeau de sus şi coborau în jos până la asfaltul fierbinte. ” Ce dracu!”, îmi zic chinuită de gândul că va trebui să-mi sucesc gâtul pentru a privi în sus.
Cu gâtul sucit şi ochii cât cepele, încerc să aflu cine şi de ce tulbura liniştea perfectă a dimineţii.
– Care moare de foame mă? auzii vocea răguşită a lui Nae. Bă Mitica, tu eşti?
– Mamăăă!
Gândindu-se probabil că ne face o favoare, Mitică ieşi să urle pe balcon.
– La ce dracu o strigi pe măta’ mă?! îl repezi coana Miţa. Săraca! Nici moartă nu scapă de nebun.
– Mi-e foame bre! zise Mitică cu o voce piţigăiată.
-Pai pune dracu mâna şi mănâncă!
– Bre, păi nu de mâncare mi-e foame mie.
– Şi ce vrei mă? Să-ţi dau io!
Un râs îndrăcit razbate de la etajul întâi, şi un altul de la etajul trei, şi un altul de la…
-Râdeţi voi, da’ mie nu de muiere mi s-o făcut. Mie mi-e foame de..
.- Auzi Tică, se trezi Nae vorbind. Mie când mi-e foame îmi strecor limba în…- Unde nene? întreabă Mitică mirat.
-Aici! zise Miţa râzând în timp ce flutura o fustă smulsă de pe sârmă.
– Eşti nebună femeie?! spuse Nae printre hohote de râs.
– Bravo moşule! se răţoi Miţa strângând ţigarea în colţul gurii. Auzi, unde ziceai că-ţi strecori limba?
– Când mi-e foame, reluă Nae ignorând rautăţile Miţei, îmi strecor limba în…
– Unde mă?
– …în gaura..
-Păi vezi! hohoti baba fluturând fusta în toate părţile ca să priceapă tot românul.
– În gaura unde până nu demult trona o măsea, sfârşi Nae cu privirile aprinse de ură îndreptate spre Miţa.
– Buuun. Şi mai departe? nu se lăsă Miţa intimidată.
– Mai departe ce? bolborosi Nae roşu de furie.
– Ce faci cu limba mă în gaură, aaa? O…o…???
– Mai du-te dracului femeie, răbufni Nae intrand în casă.
Râsul batjocoritor al babei îl scoase din minţi pe Mitică care, cu palmele făcute cauş urlă din toţi plămânii.
– Mi-e foame de bani, băăă!