Escaladarea conflictului din Gaza cu şanse mari de a deveni un război terestru, pune Israelul într-o situaţie dificilă, aproape fără ieşire. Fără doar şi poate, în condiţiile intensificării lansărilor de rachete din Gaza către sudul Israelului, operaţiune care în loc să piardă din intensitate, creştea zi de zi exercitând o presiune extraordinară asupra populaţiei civile de-acolo, o reacţie mai dură era de aşteptat şi pe deplin justificată. Insecuritatea din sudul Israelului se menţine de ani buni, aproximativ de la retragerea unilaterală din 2005 a forţelor militare israeliene din Gaza când acest teritoriu a fost transformat în ceea ce a preconizat Benjamin Netanyahu, pe atunci în opoziţie, că va deveni zona – Hamasland. Războiul din Gaza din 2008 a atenuat pentru un timp situaţia, însă ea a devenit din nou critică pentru locuitorii din sudul ţării. În consecinţă Israelul a considerat că trebuie să distrugă capacitatea militară a Hamas şi a grupărilor islamicilor radicali care periclitează securitatea populaţiei civile.
Motive similare au determinat guvernul israelian să procedeze la fel şi în 2008. Numai că acum condiţiile din regiune s-au schimbat radical. Atunci, chiar dacă ţările arabe au condamnat Israelul cu o jumătate de gură pentru războiul dus, pe undeva le convenea slăbirea regimului Hamas din Gaza, inclusiv Autorităţii Palestiniene din Cisiordania. Egiptul a acţionat ca o forţă de descurajare a grupărilor teroriste din Gaza şi a contribuit la realizarea încetării focului.
Astăzi Israelul se află în centrul unor conflicte şi ameninţări militare, într-un mediu mult mai ostil. „Primăvara arabă” a eliminat guverne dacă nu favorabile, dar cel puţin neutre faţă de Israel. Conflictul din Siria a trecut dincolo de graniţa de nord a Israelului şi, chiar dacă nu existau şi nu există relaţii cu Siria, regimul Assad a respectat statu-quo-ul şi nu s-au înregistrat tendinţe de infiltrare în Înălţimile Golan. Graniţa cu Egiptul, cu excepţia celei din Gaza, era sigură iar acolo, israelieni şi egipteni încercau să stopeze contrabanda cu arme sau intrarea unor terorişti. În Iordania era linişte, doar la graniţa de nord a Israelului cu Libanul se mai întîmplau incursiuni. Spre deosebire de 2008, Egiptul are acum o atitudine de simpatie faţă de regimul din Gaza, dovadă vizita premierului egiptean imediat după începerea conflictului. Mai mult, preşedintele Mohamad Morsi s-a înfuriat atât de mult la aflarea veştii uciderii de către israelieni a comandantului aripii militare a Hamas, Ahmed Jaabrai, încât şi-a rechemat ambasadorul din Israel. Nici nu este de mirare, în condiţiie în care astăzi Egiptul este condus de un guvern islamist, emanat din formaţiunea Frăţiile Musulmane şi tot mai multe voci din rândurile Frăţiei cer revizuirea tratatelor de pace cu Israelul. Ameninţarea nucleară iraniană este de asemenea un element nefavorabil în ecuaţia de securitate israeliană. În Iordania se intensifică mişcările islamiste, concretizare în proteste antiguvernamentale
Comunitatea internaţională a reacţionat diferit faţă de escaladarea conflictului şi chiar şi statele cu simpatii faţă de Israel îşi manifestă îngrijorarea, gândindu-se la consecinţele pe termen lung ale conflictului pentru Orientul Mijlociu, mai ales în condiţiile unei ofensive terestre israeliene. La rândul lor, Statele Unite care, prin luările de poziţie ale preşedintelui Obama, au reiterat dreptul Israelului la autoapărare, sunt preocupate de evoluţia viitoare a confruntărilor. De aceea, preşedintele Obama a adresat apeluri la reţinere şi a cerut preşedintelui egiptean să intervină pentru atenuarea conflictului.
Războiul din Gaza se desfăşoară într-un moment critic pentru Israel care se pregăteşte de alegeri anticipate şi din alte direcţii. Deşi Autoritatea Palestiniană din Cisiordania şi guvernul Hamas din Gaza se află în opoziţie, Mahmud Abbas a salutat “rezistenţa eroică” a celor din Gaza . Negocierile israeliano-palestiniene se află într-un punct mort şi nu există nici un indiciu al reluării lor. Dimpotrivă, preşedintele Mahmud Abbas a declarat că va cere din nou, de această dată Adunării Generale şi nu Consiliului de Securitate, cum a încercat să facă anul trecut, recunoaşterea statului palestinian independent, pe 29 noiembrie, ziua în care, în 1947, tot Adunarea Generală a ONU a decis crearea a două state în regiune- Israelul şi Palestina (Palestinienii au refuzat atunci partajul). Dacă anul trecut Abbas şi-a dat seama că nu va obţine voturile în Consiliu, ştie că în Adunarea Generală are şanse, el poate conta pe aproximativ 150 de voturi din 194. Votul nu-i va conferi statutul de membru plin, dar va avea dreptul să participe la diferitele organizaţii ale ONU în care va putea cere condamnarea Israelului. De acum Autoritatea Palestiniană a şi devenit membră a unora dintre ele. În aceste condiţii, Israelul a apelat la mai multe mijloace. A ameninţat că va denunţa Acordurile de la Oslo care au garantat autonomia Autorităţii Palestinien dar, în acelaşi timp, a promis că va acorda independenţa provizorie Autorităţii Palestiniene, dacă Abbas îşi va retrage cererea. Dar acesta a declarat că nu va renunţa.
Mulţi analişti au motivat lansarea atacurilor israeliene, prin apropierea campaniei electorale şi a alegerilor. Chiar şi asasinarea lui Jaabrai a fost comparată cu cea a lui Osama bin Laden de către forţele americane, care i-ar fi adus preşedintelui Obama un plus de voturi. Ei se referă şi la nemulţumirea populaţiei din sudul Israelului, legată de incapacitatea guvernului de a pune capăt lansărilor de rachete. Este greu de spus dacă momentul ales pentru declanşarea operaţiunilor militare a fost determinat de scopuri electorale şi în ce măsură ar aduce voturi în plus lui Benjamin Netanyahu. Eu cred că dimpotrivă. O operaţiune terestră care se va solda cu victime israeliene nu este un bun mijloc de propagandă electorală, mai ales că Netanyahu şi Likud stăteau foarte bine în sondaje.
Cea mai gravă problemă este finalitatea operaţiunilor. Niciodată Israelul nu se va putea angaja într-un război total în Gaza, o zonă dens populată şi unde obiectivele militare sunt împrăştiate în cartiere locuite de civili iar, ţinând cont de consecinţele pe plan internaţional, nici nu va putea reocupa teritoriul. În plus, din punct de vedere militar, are de-aface cu forţe ostile mult mai bine pregătite şi înzestrate cu arme sofisticate, rachetele iraniene Fajr 5 având capacitatea de a atinge Ierusalimul şi Tel Avivul.
Mai devreme sau mai târziu, sub presiune internaţională, se va ajunge la o încetare a focului. Din păcate, ţinând cont de ostilitatea părţii palestiniene, de lipsa de disponibilitate de a negocia şi de lipsa unei poziţii comune hotărâtă a principalilor actori din cadrul procesului de pace din Orientul Mijlociu, nu va putea fi vorba de o soluţionare definitivă a acestei probleme. Poate, aşa cum a fost în 2008, se vor câştiga câţiva ani de răgaz, de linişte pentru sudul Israelului. Dar, mai mult ca sigur, scenariul se va repeta şi nimeni nu întrevede o ieşire definitivă din acest cerc vicios.
Preluat cu permisiune de pe situl www.baabel.ro
Benjamin Netanyahu este unul din cei mai mari criminali pe care ia avut omenirea, Istraelul este un stat ilegal furat lumii arabe de catre evreii infiltrati in guvernele west europene. Istraelul ar trebui ras de pe fata pamantului si repopulat cu cei carora apartine, adica arabilor.
@Corina Vlasov
Hmmm… De ce credeţi astea? Puteţi să justificaţi fiecare din afirmaţiile astea?
Şi: care este criteriul dv. de legitimitate pentru un stat?
@Corina Vlasov
Interesant unde și cum te-ai documentat, pentru a scrie o asemenea „perlă” (neagră!) de ecou. Cumva, ai nimerit pe vreun site al Hamas-ului, ori te-ai pripășit în vreo tabără de antrenament (poate prin Siria!) a Hamas-ului, la partea teoretică, de poți face cu atâta cinism asemenea afirmații aberante? De fapt, ar fi fost de-ajuns, cred, și unele publicații ale „arhanghelilor” legionari din România sau de-aiurea! În orice caz, singura „utilitate” a publicării ecoului tău este de-a se vedea (și) pe cine se poate „conta” în privința obiectivității și… normalității mentale, chiar printre cititorii acestei reviste on-line. Sper să nu fie prea mulți!
Mă distrează seriozaitatea cu care Alexandru Leibovici și Rodica Grindea tratează mesajul troll-ului „Corina Vlasov”, care nici mcar numele Israelului nu-l scrie corect.
@ D-le Clej, când aveți dreptate – aveți dreptate! N-am ce spune! Dar astfel de troglodiți precum Corina Vlasov nu trebuie lăsați să-și facă de cap, fiindcă nu ne garantează nimeni că nu se vor găsi și alții, cu un IQ de 3,14 la pătrat, care să-i ia cu mult mai în serios decât noi!
Mă îndoiesc că se numește „Corina Vlasov” și este un troll, iar troll-ul are scopul de a provoca. Ceea ce, în cazul de față, a și reușit.
De ce „situatie fara iesire”, doamna Galambos? Poate o situatie delicata, fiindca nu stim exact ce va urma, dar nu fara iesire! Dumneavoastra, care nu locuiti in Israel, nu traiti viata reala din Israel. Au fost situatii mult mai grele, atat in istoria Israelului, cat si in istoria evreiasca in general.
Imi vei spune ca sunt mistic, iar domnul Alex (Sasha) Leibovici, ca si altii care afirma ca sunt evrei dar nu „iudei” ci atei militanti se va (vor) repezi sa ma atace pentru ceea ce voi adauga. David Ben Gurion a afirmat ca cine cerceteaza istoria evreilor si nu crede in minuni, nu poate face acest lucru in mod real.
Imi amintesc o scena din filmul „Un cantec strabate lumea”, despre viata marelui cantaret Joseph Schmidt. In lagarul de la Zurich, in care era internat Joseph Schmidt, venea posta seara, uneori. In lagar erau si doi evrei batrani din Polonia, prieteni intre ei, care nu mai primisera posta de la familiile lor de circa un an. Probabil ca nu mai era cine sa le scrie. Unul dintre ei ii spune celuilalt: „Ce o sa fie daca o sa cada Stalingradul?” Al doilea i-a raspuns ca „mai ramane Uralul”. „Dar daca va cadea si Uralul?”, intreaba primul. Al doilea i-a raspuns: „Mai ramane Dumnezeu”. Este conversatia intre optimist si pesimist, intre cel care se teme de viitor si cel care intelege istoria poporului evreu, care il are alaturi pe Dumnezeu, cel putin asa crede.
Chiar si celor care citeaza Holocaustul, le pot raspunde ca acesta a distrus o treime din poporul evreu, dar nu intregul popor evreu (cu toata tragedia existenta, ca si a celor 6 milioane de tragedii mici in cadrul unei tragedii mari). O legenda din Midrash afirma ca, atunci cand a cazut Templul de la Ierusalim, evreii au venit la locul unde fusese Templul si au spus: „Binecuvantat fii Tu Doamne, care ti-ai revarsat mania asupra pietrei si asupra lemnului, dar poporul lui Israel continua sa traiasca”. Drama nu este numai a Israelului ca stat, ci a copiilor de pe ambele parti ale frontierei. „Prea mic pentru un razboi atat de mare” ar spune domnul Radu Gabrea. Dar nu este o situatie fara iesire.
Sper ca ecoul meu sa fie publicat, de dragul obiectivitatii, desi stiu ca parerea mea nu place domnului secretar de redactie. Dar oricine poate reactiona, inclusiv el si promit sa nu trimit ecouri la ecouri…
Draga Lucian, in rezumat consideri ca e nevoie de o minune pentru ca Israelul sa gaseasca o rezolvare situatiei curente? Sau invers: daca va gasi, va fi rezultatul unei minuni?
In primul rand expunerea succinta si clara a situatiei Israelului care se afla in razboi cu organizatia terorista Hamas din fasia Gaza, de catre jurnalista Eva Galambos, nu lasa nici-o indoiala asupra „simpatiei” de care se bucura Israelul in orientul mijlociu si nu numai. Articolul este foarte bine documentat si la obiect.
In privinta Corinei Vlasov, cred ca daca cumva a absolvit cateva clase de scoala, acolo nu se invata istoria… Nu-mi dau seama Corina cum ai nimerit aici , la revista „ACUM”, nivelul tau intelectual fiind „sub nivelul marii” (exprimandu-ma eufemistic). Incearca sa nu te mai iei dupa fituici imunde, ci sa te documentezi asupra adevarului, sa-ti creezi o baza de judecata proprie.
Ca de obicei, comentariul lui Lucian Herșcovici este cum nu se poate mai bine gândit și interesant. Și o spun fără a fi atât de tradiționalist-religioasă ca și el, dar nici de un total și ferm ateism!
În fapt, credința în minuni a poporului evreu poate fi interpretată foarte bine ca tenacitatea și fermitatea acestuia de a supraviețui, de a se menține ca un popor mândru și puternic. Mai mult, cu bunul (depinde din ce unghi privești) meu obicei de a spune întotdeauna ce simt și ce gândesc, chiar invidiez oarecum credința fermă a persoanelor sincer religioase, și aici nu este vorba doar de… problemele mele cu kashrutul! Cred că aici este vorba de credința fermă că urmând drumul trasat de D-zeu urmezi în fapt propria-ți conștiință și asta te determină să trăiești și să te comporți ca un om integru.
De perfect acord cu drama copiilor, de o parte și de alta a frontierei. Nu este momentul acum să insistăm că fanaticii islamiști din Hamas își fac scuturi vii din propriii copii, pe când evreii fac totul pentru a și-i proteja. Mai mult de o dată, am citat și comentat reportajul transmis cu ani în urmă la televiziunea israeliană despre copiii palestinieni care riscau să se strecoare pe sub gardul de separare, știind că vor căpăta de la evreii care locuiesc prin apropiere puțină mâncare. Deseori, am fost „invitată” să mă gândesc ce vor deveni acei copii palestinieni când vor crește, dacă nu vor constitui vreun pericol pentru ai mei și chiar pentru mine, iar eu am răspuns în stilul meu binecunoscut: „Je m’en fiche pas mal ce vor deveni când vor crește, pentru mine un copil rămâne un copil, și ceva mă face să cred că totuși nu vor uita că nu hamasnicii, ci evreii le-au dat de mâncare când le-a fost foame.
Cât despre „cercul vicios” de care vorbește d-na Galambos, poate că pentru epoca actuală are dreptate, dar nici chiar dumneaei nu poate garanta că lucrurile nu se vor schimba. Poate – cu concursul copiilor de-acum, pe care evreii îi hrănesc dacă le e foame!
Poate ca dl. Lucian Herscovici crede intr-o minune. Si multi, multi altii cred la fel, pe intinsul intregii lumi . Cum poti face pace cu cineva a carui minte obtuza vede ca scop principal al vietii, distrugerea Israelului.
Religiosii din Israel cand sant invinuiti ca nu se inroleaza in armata, raspund ca datorita lor, care s-au rugat pentru victoria Israelului zi si noapte, fara incetare, acesta a castigat razboaie care pareau sa nu aiba nici-o sansa. In istorie exista insa multe exemple de biruinte incredibile, mai degraba bazate pe tactica si strategia de lupta decat pe ajutorul „Celui de Sus”.
Draga Stefan,
Desi am promis sa nu scriu ecouri la ecouri, totusi iti raspund: greu de analizat, dar credinta este ceva personal. In plus, ce altceva pot spune decat sa repet cuvintele lui David Ben Gurion, care in nici un caz nu era religios.
In rest, Rodica Grindea, o buna si veche prietena, a complectat cele pe care le-am spus si ii multumesc din suflet. Si, bineinteles, sa speram in bine.
Pot adauga o scena pe care mi-o amintesc, din urma cu un numar de ani. Eram concentrat, faceam paza pe drumul intre piata araba si Zidul de Apus din Ierusalim. In apropierea postului de paza erau cateva locuinte ale unor familii arabe. Un copil, de vreo trei-patru ani, arab, venea si se juca cu soldatii. Intr-o zi a disparut, iar un vecin ne-a povestit ca tatal lui nu-i mai permite sa se joace cu soldatii israelieni, de teama sa nu fie el ucis de teroristii mascati. Dar copilul plangea, era mic – si l-au lasat sa iasa. S-a jucat cu mine si cu colegul meu, apoi a spus ceva in arabeste. Un trecator mi-a tradus. Copilul spusese: „Pacat ca tu nu esti tatal meu”.
Toate cele bune, tuturor.
Lucian Herscovici
Sunt unii evrei care se roagă lui Dumnezeu pentru distrugerea statului Israel:
http://www.youtube.com/watch?v=p2ItQo9CbnE
Lucian descrie un moment minunat si pune punctul pe i. Copiii sunt oglinda celor ce ii indoctrineaza. Cand se nasc sunt o caiet alb nescris.
Cat despre problema Israelului versus lumea araba, intreb cine nu respecta intelegerile? Pe langa copilul nevinovat exista si altii, purtatori de explozibil, sau arunca cu pietre ca niste golani abjecti.
Sunt milioane de arabi si nu sunt capabili sa lupte frontal. Nu sunt oare ei cei ce ucid nevinovati? Vorbesc de teroristi.
Deci apartin naturii de sobolani.
Cum e Lucian cu evreii ultra-religioși care doresc dispariția Israelului ca stat și care sunt primiți cu covorul roșu la Teheran de Ahmadinejad? http://www.nkusa.org/
Draga Florin,
Multumesc pentru aprecieri, ma bucur ca ai inteles si ai acceptat afirmatiile mele.
Draga Petru,
Despre tema la care te referi voi scrie un articol special in viitor, cand voi avea mai mult timp.
Amical tuturor,
Lucian
Bun Lucian, dar până scrii un articol, aș vreau să știu dacă faptul că evreii antisioniști ultrareligioși doresc distrugerea statului Israel și sunt prieteni cu dușmanii statului Israel ți-i face în vreun fel simpatici prin faptul că sunt credincioși.
Nu pot sa-i inteleg pe acesti evrei ultrareligiosi! Eu cred ca ar trebuii sa fie judecati ca tradatori! Acesti cetateni israelieni fac acelasi lucru ca si Jane Fonda care a plecat in Nord Vietnam sa-i incurajeze pe nord vietnameji impotriva trupelor americane care luptau in Sud Vietnam. Si ea ar fi trebuit sa fie considerata tradatoare.
Wanda, majoritatea acestor evrei traiesc in afara Israelului si nu ar exista temei ca sa fie judecati. Exista si in Israel si poate ne povesteste Lucian despre atitudinea lor.
Ce legătură are comentariul Corinei Vlasov cu articolul? Păcat să-i replic, căci comentariul denotă lipsă totală de cunoștințe istorice, nu numai de istorie modernă și contemporană.
Problema din Gaza Streap nu se poate rezolva pe calea armelor; acest lucru este bine cunoscut atît de Hamas cît și de Israel. Actualul conflict a fost provocat de Grupări Militate afiliate Iranului, Grupări aflate în Gaza Streap. Israelul consideră că Hamasul trebue să mențină ordinea în Gaza, căci de facto este puterea politică (nu se pune problema că Israelul consideră Hamasul grupare teroristă – amintesc că această grupare a cîștigat alegerile democratice din Gaza).
Rezolvarea după părerea este în Acordarea Statului Mandatoriu Egiptului asupra Gazei până cînd se va ajunge la un Stat Palestinian în West Bank și un Stat de sine stătător în Gaza Streap
0FFFF!!Nu stiu ce simte un neevreu,atunci cand tara „CREATORULUI” este lovita,din nou si din nou!Aceasta tara,YUDEEA,poarta acum numele de eretz~YISRAEL,si i~a fost data (OFERITA) pt totdeauna poporului EVREU.DE cate ori ati citit BIBLIA~DOMNILOR??E rusine pt cineva,sa se declare credincios in ziua de azi?Nu am spus religios,ci…Credincios!Ca om ce sunt in primul rand,nu mi~e rusine sa ma declar”profund~credincios”vis~a~vis de tot ce spune „SF~SCRIPTURI~evreesti.Aici ma refer la THORRAH,in primul rand,atat cea scrisa cat si cea orala(TALMUDUL),Profetii evrei,Psalmii,tot TANACHUL (V.TESTAMENT),Manuscrisele de la Marea~Moarta,precum si Evangheliile~Esenienilor,ce le detin.Sigur lista ar putea continua,dar ma opresc aici ca sa nu apar ridicol.Ce vreau sa scot in evidenta,este faptul ca,toti aveti dreptate,sigur,unii pe plan ce atarna de domeniul „credintei”,asa cum este D’L~ LUCIAN HERSCOVICI,altii din punct de vedere mediatic,cum este D’L PETRU~CLEJ,si Ii respect opinia,dar sub nicio forma nu pot accepta ceea ce a scris(Semn de intrebare)CORINA~VIASOV.Este mai mult decat”ridicol”,este demonic suta la suta.Din pacate astfel de „porniri”nu sunt singulare,si nici pe departe in scadere.Am citit mai multe traduceri ale BIBLIEI,de cel putin 46 ori~PANA ACUM,am aproape 3o ani de ocupatie in cea mai mare parte pe taramul~credintei.Eu nu am gasit in toti acesti ani de studiu,cum~ca,D’ZEU si~ar fi schimbat pozitia fata de poporul evreu.Niciodata tara lui YISRAEL,n~a apartinut palestenienilor,arabilor,crestinilor,budistilor,mayasilor,etc,etc.Aceasta tara i~a fost oferita in dar celor 12 triburi ale lui YISRAEL,totdeauna si pe veci de veci,si NICIODATA~ALTCUIVA!!Problema este ca oamenii nu mai au timp de BIBLIE(CARTEA~CARTILOR),in locul ei „oamenii au hotarat surogate”,inlocuiri.Doar asa pretinsa lume „educata”i~au adus pe scena lumii,pe cei mai „Ilustrii”criminali,pana in ziua de azi.E destul sa fac referire la doua nume „celebre”:HITLER si STALIN.Primul nereligios defel,ce~l de~al doilea cu teologia~facuta,religios.Rezultat~UL,cred~ca Il stim cu totii,si ce ma doare mai tare,este faptul ca:Mai marii lumii,in primul rand sefii de stat si guvernantii(Inclusiv din ROMANIA),nu au invatat mai nimic din ISTORIE.Am intalnit si teologi care nu fac deosebirea intre palestinian si evreu,si~atunci nu ma mir CA:Pe scena lumii activeaza”oameni”,precum…,,CORINA~VIASOV”,sa fie cumva un urmas de~al lui…STALIN??!!SANATATE~TUTUROR,JUMBO!
Domnule Lucian Herscovici, este bine să fii pozitiv şi optimist, să fii convins că în orice situaţie, oricât de grea, există o ieşire. Dar să crezi că ieşirea aceea va veni printr-un mircol este o lipsă de responsabilitate.
Asta înseamnă să fii atât de naiv, încât să crezi că jocurile au fost făcute de o forţă supranaturală, care, evident este de partea ta. Şi, în cazul acesta, vei fi de acord cu orice soluţie, cu noncombatul, cu laşitatea, sau, invers, cu orice fel de atrocităţi, pentru că toate acestea „ne sunt date de sus”. Nu credeţi că aşa judecă şi fanaticii islamişti, care se sacrifică şi sacrifică pe oricine, de dragul Dumnezeului lor? Pentru că Dumnezeul lor este cu ei şi va interveni cu miracole în favoarea lor!
Nu puteţi crede că „legile vieţii”, care se bazează pe instinctul de conservare, asociat cu spiritul de compasiune, tot specific vieţii, care încearcă să obţină cele mai bune soluţii pentru tine, pentru familia ta, pentru ţara ta, cu cât mai puţine sacrificii pentru toate părţile implicate într-un conflict, reprezintă cea mai sănătoasă opţiune?
Din păcate soluţii miraculoase nu există (sau, poate, din fericire, pentru că fiecare ar vrea ca miracolul să fie de partea sa), şi doamna Eva Galambos are dreptate când scrie, în finalul articolului, că oricâte calcule raţionale se fac, încă nimeni nu întrevede o ieşire definitivă din acest cerc vicios (al războiului dintre două lumi, atât de diferite ca mentalitate).
Trebuie să recunosc că, deocamdată, pentru Israel nu există altă soluţie decât să demonstreze că este atât de puternic încât riscul de a-l ataca este prea mare. Îmi pare rău, am şi eu limitele mele, în locul islamiştilor nu mă pot pune. Deşi, într-un fel, îi înţeleg şi pe ei. Se simt atât de atacaţi în modul lor de viaţă, în ceea ce în „illo tempore” reprezenta o viaţă musulmană perfectă, în comuniune cu Dumnezeul lor, încât acţionează şi reacţionează cu disperare, fiind convinşi că Dumnezeul lor nu i-a părăsit.
Vedeţi? Chestia aceea cu încrederea în soluţia miraculoasă funcţionează şi la ei, ceea ce, ca să mă exprim neacademic, e foarte nasol. Dacă ar judeca raţional, dacă ar cântări situaţia în avantaje şi dezavantaje şi cât mai puţine sacrificii, situaţia s-ar calma, încetul cu încetul. Cred eu.
Bine ar fi daca Jumbo ar lasa-o mai moale cu propaganda religioasa, care n-are nicio legatura cu acest articol.
„Corina Vlasov” este un troll. Cine nu cunoaste definitia „troll”-ului o poate afla cu Google in 30 de secunde.
HMMM!?Propaganda religioasa,eu?In urma cu 4o ani eram”religios”D’le CLEJ.Va rog faceti diferenta…Va respect opinia,dar la capitol~ul „Credinta” o lume intreaga este subt semnul intrebarii.Eu am facut referire mai mult la D’L Lucian Herscovici,pe care l~am simtit ca pe o persoana credincioasa.Si nu vad ce e rau in asta??Nu fac parte ,din nici un partid politic,si nici din vreo „grupare religioasa”.Oamenii religiosi sunt peste tot,chiar si in presa si tv,D’LE~CLEJ,am destui si in familie de acest gen,dar pe mine ma intereseaza ,,credinta~BIBLICA”,fara ca sa imping pe cineva de la spate.I~ar daca cumva am suparat pe cineva,”SCUZE”,este asa de simplu….!!
Domnule sau doamna „jumbo” (bine ar fi sa nu va mai ascundeti dupa alias) daca va interseaza credinta si doriti sa corespondati in privat cu Lucian Herscovici. Acest articol nu se refera la credinta.
Corinei Vlasov,
statul Israel nu este un stat ilegal si furat lumii arabe ci un stat legal recreat prin votul O N U si recucerit de la ocupantii arabi asa cum tara care avea sa devina Franta s-a salvat de ocupatia araba invingandu-i in 732 la Poitiers si Spania reusind sa-i isgoneasca in 1492 dupa 700 de ani de ocupatie.
evreii nu s-au infiltrat in guvernele tarilor vest europene ci au fost numiti in diverse functii importante pentru meritele lor;evreii reprezinta cca 0,02% din populatia globului dar detin cca. 20% din prmiile Nobel.
Dupa numele dvs. unul romanesc si unul slav si tinand seama de proverbul in casa spanzuratului sa nu vorbesti de funie ar fi fost mai intelept sa nu vorbiti de criminali
Dl. Lucian Herscovici, nu vreau sa divaghez de la discutie mai mult decat ati facut-o dvs., dar povestea apararii Stalingradului nu mi se pare o gluma cu jumatatea de pahar plina sau goala, diferenta intre optimist si pesimist. Pentru apararea Stalingradului s-au jertfit sute de mii de oameni,murind cu un nume nepotrivit pe buze. O alta problema este Holocaustul, oare D-zeu a imbatranit, a avut un moment de neatentie?!Dar chiar atatea milioane de oameni impuscati, arsi, nimiciti…Cred ca Israelul nu se poate baza pe minuni, si nici noi, in viata noastra personala.
Asa e cu religiosii care-l lauda pe Dumnezeu pentru orice se intampla bun, iar pentru rele ca Holocaustul zic ori ca e o pedeapsa divina ori ca „necunoscute sunt caile Domnului”. O ipocrizie care ma face sa vomit.
Dl. Clej, tot ce pot sa adaug la comentariul dv este AMEN
Am citit de mult, undeva: ”Evreul care nu crede în miracole nu este un om realist”
Da, D-l Galbinsky, aveti dreptate, mai ales cele 6 milioane de evrei gazate in holocaust, ei au fost foarte realisti.
@Lucian Herscovici
Domnule Herşcovici, eu sunt ateu, dar nu ştiu pe ce bază ziceţi că aş fi şi militant.
Mai departe. Eu nu ştiu ce înţelegeţi dumneavoastră prin „iudeu”, cu sau fără ghilimele. După DEX, iudeu este denumirea vechilor locuitori ai Iudeii; cum din aceştia n-a supravieţuit nici unul 🙂 , eu nu pot fi „iudeu” în acest sens. „Iudeu” este şi o denumire învechită pentru evreu. Deci?
La ce domn secretar de redacţie vă referiţi, şi ce comentarii de-ale dv. nu au fost publicate?
Cât despre misticism: un mistic este cineva care acceptă nişte afirmaţii fără probe şi făra demonstraţii. A fi mistic înseamnă a pretinde că există mijloace de cunoaştere care să nu se bazeze nici pe simţuri, nici pe raţiune, ci exclusiv pe instinct, intuiţie, revelaţie şi alte asemenea. Vă încadraţi? Dacă nu, atunci nu sunteţi mistic.
Pana la urma se pare ca exista o iesire din situatia in care se afla Israelul, garantata de un stat preponderent musulman (Egiptul) contra unei sume apreciabile care vine din SUA. Cum sa interpretam aceasta in termenii unei minuni?
Raspunsul la intrebarea lui Stefan poate fi: conspiratia iudeo-masonica mondiala, n’asa?
Raspuns la comenrariul Dl. Maier. MONEY TALKS LAUDER THAN ANYTHING ELSE!
Dna Eva Galambos, va este probabil cunoscut Daniel Pipes; in http://fr.danielpipes.org/1226/israel-en-paix va da fara voie un raspuns la articolul dvs. Exista si versiune in engleza
Domnule Leibovici, termenul „iudeu” este al colegului Anton Constantinescu, prezent intr-un „ecou” in cadrul unei dispute legata de un articol mai vechi, mi se pare al domnului Ramon Neumann (poate ma insel, nu mai tin minte exact, scuze pentru greseala). Eu vorbisem despre religia mozaica, iar colegul Anton Constantinescu (pe care il apreciez ca intelectual si coleg), ateu convins, a folosit termenul „iudeu” in locul termenului mozaic, mentionand ca dumneavoastra sunteti evreu, dar nu iudeu (adica de religie mozaica). Deoarece am vazut ca nu ati reactionat, am preferat sa folosesc termenul respectiv, care indica numai necunoasterea istoriei, voind sa vad daca veti reactiona cu ceva. In fine, ati reactionat acum, ca urmare a repetarii termenului. Apropo, disputa era asupra relatiei intre evreu si iudaism, personal citandu-l pe rabinul Niemirower, care afirmase ca in privinta evreilor, este o unitate intre nationalitate si religie.
Bineinteles ca nu sunt interesat sa reiau disputa intr-un „ecou” polemic cu nuanta personala. Daca va fi nevoie, imi voi exprima parerea intr-un articol viitor, daca timpul imi va permite. Cred ca articolele informative sunt mult mai importante si mai utile publicului cititor decat disputele infinite in „ecouri”.
In privinta libertatii de expresie, nu m-am referit la ceea ce credeti, ci la o aluzie pe care mi-ati facut-o, ca veti ataca parerile mele religioase daca voi scrie un articol in acest sens. Daca personal sunt sau nu sunt mistic, iar dumneavoastra sunteti sau nu sunteti ateu, cred ca este problema strict personala a fiecaruia dintre noi, nu o chestiune publica. Nu cred ca vom ajunge la nimic daca vom continua sa disputam intre noi in aceasta chestiune in paginile revistei. Ar fi mai important sa scriem articole informative, care sa contribuie la prezentarea diferitelor aspecte sociale, politice, culturale, religioase, stiintifice, literare, artistice si altele in paginile revistei. Mai util atat pentru noi, cat si pentru cititorii revistei.
Oricum, eu va intind o mana colegiala si va propun sa incetam aceasta disputa lipsita de sens, deoarece niciunul dintre noi nu-l va convinge pe celalalt. Din punctul meu de vedere, polemica dintre noi, ca si cu alti colegi sau colaboratori ai revistei s-a incheiat definitiv.
Sper ca intr-adevar ma pot intoarce deja acasa, la revista ACUM si sa reiau colaborarea, cat mai curand (avand in vedere ca momentan sunt ocupat cu o lucrare mai mare).
Va urez toate cele bune.
Dat fiind că scrieţi că vă retrageţi din discuţie, nu are rost să comenterz ultimul dv. comentariu. Am înţeles preferinţa dv.: prelegeri care nu sunt urmate de discuţii…