Cele mai multe lucruri pe care le fac (debitate desigur de o minte sclipitoare ca a unui soldat ce dezertează intrigat că nu a primit email de la X sau Y) sunt răutăcioase. Haha!
Mă uitam la mama cum îşi ridicase mâinile în aer cu acelaşi gest pe care îl stiam atât de bine şi, bineînţeles, aceeaşi replică.”Alinoooooo, dacă luai, maică, un român, bătaia dracu’ ce mâncai. Da’ l-ai gasit pe prostu’ ăsta, că dacă era unu’ ca tac’tu…Hehe, maică, pe mâna mea să fi fost, jar mâncai….”
Aceeaşi placă, aceleaşi replici… Parcă mi-ar fi fost soacră, nu mamă (dar las’ că nici eu nu sunt de pus pe rană).
Nu o mai ascult. Ştiu exact care va fi următoarea ei replică.
Mă ridic anevoie de la birou şi mă apropii de fereastră.
Nea Nae joacă barbut în spatele boscheţilor din faţa blocului. Tanti Leana îl bălăcăreşte de la balcon şi aruncă spre el cu vreo 3-4 cartofi (nu se îndură de ceapă, cică e prea scumpă).
Baba de la trei aruncă şi ea o găleata de apă stătută, sau ce Dumnezeu o fi fost lichidul acela galben. Câţiva copii îi dau replici babei care aruncă asupra lor o ploaie de blesteme.
Hopa, scandal.
Mama (să piardă ea aşa ocazie?!) fuga jos. (uite-aşa am scăpat eu de gura mamei în ziua aia)
Se mai adună câteva babe şi să te ţii neică.
Al treilea „război” mondial, nu alta. Cotoroanţele vs ” îngeraşii ” .
Când meciul era încă în prima repriză, se porni o ploaieeee.
Ai fi zis că meciul se sfârşise şi era remiză. Ei, aş !
În mai puţin de 15 minute, strada era inundată de te puteai da cu barca, vorba ceea. „Îngeraşii” şutează câteva „mingi” şi marchează.
GoooooooL !!!!
Babele erau…ude.
Rănite în orgoliu, îşi ridică poalele şi fuga după îngeri prin apa murdară. Când îngerii mai şutau câte-o „minge”, babele îşi fluturau bastoanele, promiţându-le câte-n lună şi-n stele, de-i vor prinde.
Ţârâitul telefonului mă făcu să tresar.
-Alo!
-Aly, sunt în capătul străzii. Îmbracă-te şi vino. Nu pot băga masina pe stradă, se murdăreşte.
-Şi cum vrei să vin?
-…Ia cizmele de cauciuc ale mamei.
-Cizme în mijlocul verii ?
În fine. Nu avea rost să o lungesc, nu şi-ar fi băgat maşina pe strada inundată nici împuşcat. Mai repede ar fi venit şi m-ar fi purtat în braţe până acolo, dar maşina nu ar fi murdărit-o. (dacă ar şti că acum 4 ani am avut grijă să fie „aranjată”, dracu’ ar fi al meu…)
„Împrumut” o pereche de pantaloni scurţi şi un tricou de la fratele meu şi o iau desculţă prin apa infectă până la maşină.
Când mă vede astfel îmbrăcată, arătând ca muma pădurii, rămâne perplex.
– Eşti nebună! Tu vezi cum arăţi?
-Ei lasă, îi zic. A trecut mult timp de când nu mi-am luat tractor. (norocul meu că nu înţelege bine româneşte ).
Ce-o fi zis pe limba lui, Dumnezeu ştie.
Dau muzica la maxim şi mă întreb: care o fi scorul ?