1. In memoriam Gheorghe Craciun
2. Carti
3. Filme
IN MEMORIAM GHEORGHE CRACIUN
Carmen Musat: “Dintre toti scriitorii debutati la inceputul anilor ’80, Gheorghe Craciun a avut cea mai mare anvergura culturala. Prozator de o mare forta, flaubertian prin intensitatea cu care stia sa investeasca ‘nimicul’ cu sens, teoretician literar cu o viziune originala asupra fenomenului literar, observator atent si comentator exigent si transant al scenei culturale contemporane, Gheorghe Craciun a fost un ‘spectator angajat’, capabil in egala masura de reflectie si de actiune. Asumindu-si rolul de ‘spectator al unei scene i de actor egotist al propriului teatru interior’, George a practicat in permanenta o critica a ideilor, a atitudinilor si fenomenelor socio-culturale, dintr-o dubla perspectiva: cea a creatorului si cea a teoreticianului. Implicarea si detasarea, febrilitatea intensa a trairii si rigoarea conceptuala sint cele doua atitudini contradictorii care coexista in paginile lui. Avea, ca nimeni altul din generatia lui, vocatia constructiei – si-a construit cartile cu aceeasi pasiune si grija pentru detaliu cu care s-a investit in constructia unor institutii. […] Luciditatea, care nu exclude patetismul implicarii si substantialitatea – cuvintele lui au/aveau, in orice imprejurare, greutate, diagnosticele sale sint/erau impecabil argumentate, demonstratia lui are/avea coerenta si echilibru – sint cele doua trasaturi care fac din scrisul lui o marca inconfundabila, ca si acea corporalitate deopotriva senzoriala si rationalizata, concretizata in lentoarea limbajului, ‘pielea’ lui textuala.” (Observator cultural, Nr. 101 (358), 8-14 februarie 2007)
Mircea Martin: “Ceea ce m-a atras – si, in acelasi timp, mi-a impus – la Gheorghe Craciun a fost seriozitatea lui funciara. Scriitorul nu s-a jucat cu cuvintele, omul a luat in serios tot ce a venit in contact cu fiinta lui, nu numai literatura. Si-a cistigat prin munca indirjita si pasionata toate pozitiile pe care le-a ocupat in societate, s-a investit cu adevarat in tot ce a intreprins; talentul de prozator si l-a descoperit cu intirziere si dificultate, dupa probe pe care si le-a dat singur si dupa incercari poetice la care a avut taria sa renunte. Traiectoria lui e marcata de austeritate si modestie, de consecventa si demnitate neostentativa. S-a tinut departe de jocurile de putere, literare sau politice. A trait pentru a scrie si ar fi putut sa scrie inca mult si bine si sa se bucure de creatia sa. […] Semnificatia si ponderea operei sale multiple vor fi descoperite, probabil, abia de acum inainte, caci a fost unul dintre putinii autori cu adevarat importanti care nu s-a ilustrat prin spectacolul personalitatii si a evitat galagia publicitara. Era un om mult prea substantial si serios spre a se preocupa de ‘imaginea’ sa. Mizele lui nu erau imediate, el viza durata lunga, mai lunga decit viata unei persoane, si deplingea absenta oricaror proiecte romanesti de anvergura. A denuntat ‘tragicomedia’ politica si culturala in care traim, avind naivitatea sa spere ca ‘exaltarile jocului nu pot lasa de-o parte gustul amar al adevarului’. Dominindu-si lipsa de umor, n-a ezitat sa dea pledoariilor si polemicilor sale (niciodata agresive la adresa unor persoane) ‘o anume gravitate apodictica’.” (Observator cultural, Nr. 101 (358), 8-14 februarie 2007)
Stefan Borbély: “In ciuda notorietatii, discretia a fost, la Gheorghe Craciun, o aspiratie de o viata. Nu contraria pe nimeni, nu se baga pe sub pielea altora: parcurgea viata ca un ceremonial al distantei, care presupunea stil, obiectivitate, dar si responsabilitatea de a nu le impune altora povara propriei tale economii, incorsetindu-i. Traia viata calculat, cu exactitate. […] Este imposibil sa-l intelegi, chiar parcurgindu-i cu creionul in mina toate cartile (nu numai cele de proza, ci si cele de teorie literara, cu care cele dintii formeaza un tot unitar), daca nu pornesti de la ideea programatica, definitorie, ca profunzimea joaca in textele sale rolul tintei care trebuie distruse, a planului care se cere deconstruit. A fost un artist al suprafetei premeditate, al verticalei care se anuleaza prin orizontala. A trait, cu un termen ce trimite spre clasicitatea paradoxala a lui Eliot, ca un om atras de exactitatea suprafetei, de matematica si nu de hermeneutica literaturii.” (Observator cultural, Nr. 101 (358), 8-14 februarie 2007)
CARTI
Ion Manolescu, Derapaj, Editura Polirom, Iasi, 2006
“Carte solicitanta, adeseori agreabila si antrenanta, globalmente, repet, frustranta, acest – deja controversat, dupa cit se pare – ‘Derapaj’ vadeste un bizar (daca astazi ceva mai poate fi socotit ‘bizar’!) amestec de admirabile calitati si deconcertante derapaje (nu se stie cit de controlate, in pofida asumarii fatise, de catre autor, a derapajului ca procedeu fondator). Desi se prezinta ca – si chiar este! – UN ROMAN, ‘Derapaj’ este in acelasi timp si o carte de teorie, dar mai ales de critica literara. De unde, probabil, si nota ei polemica, foarte accentuata. O buna parte din text procedeaza la ironizarea si deconstruirea – ba mai cordial-bonoma, ba mai paraponisita – a prozei lui Mircea Cartarescu (cu trimiteri ne-explicite, dar ne-echivoce, la ‘Orbitor’, ‘Nostalgia’ si la alte scrieri). ‘Critica’ anticartaresciana fiind comunicata in chip implicit, folosind, daca putem spune asa, chiar instrumentarul ‘cartarescianismului’, prin pastisa malitioasa. Pe de alta parte, autorul se vadeste a fi un ‘cartarescian’ structural (un ‘neo-…’ sau un ‘post-cartarescian’, daca vreti), manifestindu-se ca atare si in afara zonelor rezervate parodiei deliberate.” (Nicolae Barna, Cultura, Nr. 4 (109), 1 februarie 2007)
Andrei Cornea, Interpretare si rationalitate, Editura Polirom, Iasi, 2006
Paul Cernat: “Afinitatile si simpatiile profesorului Cornea merg, vizibil, inspre spiritele dialogic-deschise, rezonabile si tolerante, inzestrate deopotriva cu rigoare rationala, simt al concretului si spirit de finete: de la Montaigne la Freud si pe nedrept demonetizatul Lanson, Habermas, Popper, Eco, Ricoeur. Analizele dedicate operelor lui Gadamer (cu controversele in jurul unor notiuni precum ‘precomprehensiunea’, ‘traditia’ sau ‘prejudecata’) si Feyerabend sint entuziasmante. Nu lipsesc nici polemicile teoretice mai acute (volumul despre relectura al lui Matei Calinescu e calificat drept restrictiv, iar cel despre joc al lui Mihai Spariosu e taxat pentru ‘patetizarea’ nietzscheana a exceselor ratiunii). […] Opera de virf a criticii romanesti din toate timpurile, Interpretare si rationalitate incununeaza o cariera de exceptie. Ma tem doar ca standardul a fost ridicat prea sus pentru disponibilitatile si resursele generatiilor mai tinere, obligate astfel la un exercitiu salubru de modestie si de seriozitate…” (Observator cultural, Nr. 100 (357), 1-7 februarie 2007)
Ileana Malancioiu, Crima si moralitate. Eseuri si publicistica, editia a doua revazuta si adaugita, Editura Polirom
Gheorghe Grigurcu: “Fara sa fie nici ministru, nici diriguitor al vreunei importante institutii culturale, nici vedeta a micului ecran, Ileana Malancioiu e o prezenta in masura a pune in umbra o buna parte din rindul unor asemenea personaje prin constiinta d-sale penetranta, inflexibila aproape la modul ideal, asa cum se intimpla rareori sa intilnim. De unde un aer de izolare, o solitudine grava a poetei care, cu toate ca abordeaza temele cetatii, pare a trai in afara acesteia, intr-o durata ce-o invecineaza, asa cum s-a observat, mai curind cu eroii tragediei antice decit cu contemporanii nostri, de-atitea ori mai putin consumati de efemerele circumstante. Solitudine subliniata de exactitatea rece, chirurgicala cu care efectueaza incizii in tesuturile suferinde ale actualitatii. Concentrata asupra operatiilor analitice, urmareste telul etic pe care si-l propune in principal, cu o fermitate exclusivista care fara indoiala indispune pe multi si-i inspaiminta pe cei culpabili care n-au curajul a o provoca la o confruntare deschisa. Aceasta Antigona a scrisului autohton procedeaza la un sistem care-i aseaza propozitiile intr-o unica perspectiva, ferindu-le de aleatoriul, de risipa conjuncturala de care dovada destui alti comentatori. Unitatea de substanta ii marcheza discursul, acordindu-i o atmosfera, o tarie cu tragic reflex.” (Romania literara, Nr. 6, 16 februarie 2007)
FILME
Babel – “Regizat de Alejandro González Iñárritu si filmat de Rodrigo Prieto, Babel e plin de asemenea imagini ale izolarii, vulnerabilitatii si neputintei, si unitatea diferitelor sale povesti, plasate pe trei continente, provine nu doar (si nici macar in primul rind) din determinismul oarecum aburos, de tip un-fluture-bate-din-aripi-la-Tokyo-si-in-California-are-loc-un-cutremur, pe care se bazeaza scenariul, ci mai ales din extraordinara forta de sugestie a acelor imagini: distanta dintre doua puncte de pe mapamond, oricare ar fi ele, pare dintr-odata infricosatoare, insurmontabila; circulatia informatiei pare cea mai jalnica si mai futila dintre toate activitatile – o drama din Maroc ajunge la Tokyo sub forma unei biete stiri la care cineva schimba canalul.” (Andrei Gorzo, Dilema veche, Nr. 158, 16-22 februarie 2007)
Ultimul rege al Scotiei – “Filmul, ce imprumuta titlul romanului, este o drama politica centrata pe personaj, o incercare de studiu de caracter, dezvoltat in detrimentul tabloului social, care e rezolvat destul de simplist. Cu toate ca se intituleaza thriller, ceea ce-i lipseste filmului este tocmai actiunea tensionata si bine articulata, precum si acel sentiment al fricii si al ineluctabilului, specific oricarui univers concentrationar. Regizorul s-a axat pe studiul fenomenologiei puterii, cu treceri neasteptate de la normal la patologic, reflectate in cazul lui Idi Amin. Un vast material documentar i-a stat la dispozitie, iar alegerea pentru rolul titular a actorului american Forest Whitaker a fost cruciala. Forest Whitaker s-a apropiat cu pasiune de personaj, pe care a reusit sa-l inteleaga sub toate fatetele: harisma omului simplu si energic, cea care i-a conferit ascensiunea militara si politica rapida; frica progresiva de a pierde puterea o data cistigata, dublata de o funciara nepricepere de a guverna si de primitivismul reactiilor, care l-au condus la comiterea unor greseli incalculabile.” (Elena Dulgheru, Adevarul literar si artistic, Nr. 860, 28 februarie 2007)
Apocalypto – “Sensul pe care Gibson il da apocalipsei nu este desigur cel biblic, ci acela de declin, prabusire a unei civilizatii, fapt ilustrat si de moto-ul filmului, apartinindu-i lui Will Durant (filozof american al istoriei cunoscut in special pentru cartea sa The Story of Civilization): ‘O mare civilizatie nu este cucerita din afara pina nu se va distruge singura din interior.’ Mai mult, regizorul nici nu intentioneaza sa surprinda apocalipsa civilizatiei maya, ci proximitatea ei, ceea ce o impinge pe marginea prapastiei. In final, aparitia spaniolilor il salveaza pe Laba de Jaguar, eroul peliculei, dar aduce sfirsitul civilizatiei mayase. Meritul lui Gibson, printre altele, este de a desfasura filmul pe doua planuri, unul extrem de captivant al prinderii, captivitatii si eliberarii Labei de Jaguar, celalalt al punerii in discutie a conditiei umane, a gesturilor fundamentale care edifica umanitatea.” (Angelo Mitchievici, Romania literara, Nr. 6, 16 februarie 2007)
Reviste electronice
revist@ – grupaj din principalele reviste culturale (22, Cultura, Dilema veche, Romania literara, Observator cultural, Adevarul literar si artistic, Ziarul de duminica, Suplimentul de cultura) “Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!” (Alex. Leo Serban).
cinem@ – grupaj cu informatii si comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV . “In societatea de astazi care cunoaste o expansiune uriasa a vizualului in cele mai diverse si neasteptate forme, a invata sa privesti devine o necesitate practica.” (Mircea Vasilescu)
no comment – un anunt ciudat, o informatie care te buimaceste, o scena care te lasa gura-casca. “Fiecare manipulat trebuie sa aiba cel putin un minut pe zi de ‘No comment’, intr-o tara ca a noastra unde in fiecare tramvai de mult scrie clar: ‘manipulantul nu sta de vorba cu pasagerii’.” (Radu Cosasu)
Cele trei reviste se afiseaza saptaminal pe site-ul de puzzle cultural www.thymos.ro
“Trei portaluri culturale de frecventat: Thymos: puzzle cultural, Romania culturala si LiterNet.ro”
(http://www.blogmania.ro/blog/109.htm)
Pentru abonament gratuit mentionati optiunile intr-un mesaj la alincristea@thymos.ro