Recenta schimbare la conducerea Institutului Cultural Român (ICR) Chişinău a generat controverse, dar, de aceasta mult mai puţine la Bucureşti decât în Republica Moldova.
Conducerea ICR l-a numit în funcţie pe Valeriu Matei, cunoscut om de cultură şi politician din Republica Moldova, în locul lui Petre Guran, rechemat la Bucureşti.
Adjunctul lui Valeriu Matei va fi Nichita Danilov, fost ataşat pe probleme de presă la Amabasada României de la Chişinău în perioada 1998 – 2000 şi cunoscut cititorilor revistei ACUM prin poeziile publicate aici în cea de-a doua jumătate a anului 2012.
Valeriu Matei, poet, prozator, traducător, este unul dintre cele mai prestigioase nume ale literaturii române de la este de Prut, dar este în acelaşi timp cunoscut şi pentru aportul său la promovarea cauzei naţionale încă din vremea fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
Din acest punct de vedere, este greu să i se reproşeze ceva. Problema o reprezintă cariera sa politică pe parcursul căreia şi-a făcut mai mulţi duşmani decât prieteni.
A fost printre figurile de frunte ale Frontului Popular (FP) în 1989, iar în 1993 a creat o breşă în forţele pro-româneşti, înfiinţând împreună cu Alexandru Moşanu şi Vasile Nedelciuc Congresul Intelectualităţii, de unde a pornit şi rivalitatea sa acerbă cu liderul FP de la acea vreme, Iurie Roşca, care avea să dureze până în 2001.
A fost ales deputat în primul parlament ales în noul stat independent în 1994, iar în 1996 a repetat adâncit breşa în sânul forţelor pro-româneşti când a candidat la preşedinţie, obţinând aproape 9% din voturi.
Sprijinitorii preşedintelui de la acea vreme, Mircea Snegur, între care şi Iurie Roşca, l-au acuzat că a contribuit la victoria în turul al doilea a lui Petru Lucinschi, văzut de aceştia ca un candidat favorabil Rusiei.
În 1998 a fost din nou ales deputat, de data aceasta în fruntea Partidului Forţelor Democratice (PFD), ajungând chiar vicepreşedinte al Parlamentului. Disputa sa cu Iurie Roşca l-a costat însă postul în 1999, când acesta a votat cu deputaţii săi alături de Partidul Comuniştilor destituirea sa din funcţie.
În alegerile din 2001, PFD nu a mai depăşit pragul electoral, iar Valeriu Matei a dispărut curând după aceea din viaţa politică.
Într-o petiţie publică pe internet împotriva numirii sale la ICR Chişinău se scrie:
“Cariera dlui Matei, presărată cu scandaluri (de moralitate publică şi literară) fac şi mai dificilă asocierea persoanei sale cu funcţia de director al ICR la Chişinău.”
L-am cunoscut pe valeriu Matei în 1994 la Londra, pe când se afla într-o vizită a unei delegaţii parlamentare din Republica Moldova.
L-am intervievat de mai multe ori, printre altele în timpul campaniei electorale prezidenţiale din 1996 şi a celei pentru alegerile parlamentare din 1998.
Mi s-a părut un politician carismatic, un excelent vorbitor (la fel ca şi Iurie Roşca) şi un fin mânuitor al limbii române. A fost însă nerealist şi acest lucru i-a adus eşecul în viaţa politică. Mi-aduc aminte că în 1998 mi-a declarat că speră ca PFD să obţină 51% în alegeri. Până la urmă nu a luat decât 9%.
Poate fi Valeriu Matei un bun director al ICR Chişinău? Să nu uităm că ICR este o instituţie a statului român, care, chiar dacă operează la Chişinău, are alte ţeluri decât ale statului Republica Moldova unde a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea directorul desemnat.
La Chişinău, România are un competitor formidabil în Federaţia Rusă, iar cultura este una dintre armele preferate ale diplomaţiei “soft” pe care Moscova o utilizează cu mare iscusinţă într-o zonă a ei de influenţă unde aproape toată populaţie vorbeşte sau înţelege limba rusă.
Părerea mea este că lui Valeriu Matei, al cărui ataşament faţă de cauza naţională românească în Republica Moldova nu poate fi pus la îndoială, trebuie să i se dea o şansă să reprezinte interesele României la Chişinău, iar criticii săi se ridice peste partizanatul politic provincial din această ţară cu o populaţie abia mai mare decât aceea a Bucureştiului.
cred ca Valeriu Matei a dat dovada in cariera sa politica de aceeasi lipsa de realism pe care au dovedit-o si scriitorii romani. Ca direct ar fi bun fiindca este un scriitor cunoscut si un om de cultura. directorul ICR trebuie sa fie insa si manager si politician, din acest punct de vedere am indoieli.