Directorul general al BBC, George Entwistle, a demisionat din funcţie după numai 55 de zile ca urmare a unui scandal generat de acuzaţii nefondate de pedofilie aduse de un program TV unui fost politician de frunte din Partidul Conservator.
Demisia aruncă corporaţia publică britanică, deja slăbită de scandalul molestărilor sexuale Jimmy Savile, în cea mai gravă criză din istoria sa de 90 de ani.
Se poate spune că Entwistle şi-a dat singur lovitura de graţie. Sâmbătă 10 noiembrie, la doar o săptămână după difuzarea materialului incriminat în emisiunea Newsnight, directorul general recunoştea într-un interviu difuzat pe BBC Radio 4 că nu era la curent cu conţinutul programului şi nici nu citise articolele din presă în care era sesizată falsitatea acuzaţiilor.
După numai 12 ore, George Entwistle, flancat de Lordul Patten, preşedintele BBC Trust, organismul de reglementare şi control al corporaţiei, îşi anunţa demisia din funcţie.
Programul difuzat de Newsnight, o emisiune de analize şi reportaje TV transmisă zilnic pe canalul BBC 2 de luni până vineri la 22.30, includea un interviu cu Steve Messham, un bărbat de 49 de ani, care afirma că în anii ’70, pe când se afla într-o casă de copii, fusese molestat sexual, chiar violat de un fost fruntaş al Partidului Conservator din vremea când acesta era condus de Margaret Thatcher.
Deşi politicianul respectiv nu era numit în programul Newsnight, realizatorii săi, jurnalişti din afara BBC, au dat indicii pe Twitter şi pe diferite bloguri pe internet din care a devenit clar că persoana acuzată era Lordul McAlpine, fost trezorier al Partidului Conservator şi prieten apropiat al premierului Thatcher.
Scandalul a izbucnit când cotidianul The Guardian a dezvăluit că era vorba de o confuzie de identitate, recunoscută de Messham.
La scurt timp după aceea a devenit clar că Newsnight nu-i arătase lui Messham fotografia lui McAlpine şi nici măcar nu se ostenise să-i ceară o reacţie celui incriminat.
A urmat inevitabilul, Lordul McAlpine a emis un comunicat în care nu numai că respingea acuzaţiile ce i se aduceau, dar anunţa că va da în judecată pentru calomnie pe toţi cei care îl acuzaseră, în frunte cu BBC. Nu e nevoie ca cineva să fie numit explicit pentru a fi calomniat, e suficient dacă există indicii colaterale pentru stabilirea identităţii sale.
Acest scandal vine la doar câteva săptămâni după un altul, generat de acuzaţiile că fostul prezentator şi disc jockey Jimmy Savile era un pedofil notoriu, care se dedase la molestări sexuale chiar în sedii ale BBC timp de zeci de ani.
Tot editorii emisiunii Newsnight fuseseră cei care deciseseră, la scurt timp după decesul lui Jimmy Savile în octombrie 2011, să nu difuzeze o investigaţie care dezvăluia practicile lui Savile. În schimb, un program similar a fost difuzat luna trecută de canalul ITV, rivalul privat al BBC, ceea ce a declanşat criza din BBC.
George Entwistle a fost chemat să dea explicaţii în faţa unei comisii parlamentare, dar prestaţia sa a fost total neconvingătoare şi proaspătul – pe atunci – director general a dat impresia unui manager care nu-şi controlează propriii subordonaţi şi, mai grav, pasează responsabilitatea.
Moment de răscruce
Pe fondul acesta, e posibil ca Newsnight să fi căzut în cealaltă extremă, încercând să dovedească activismul său în ceea ce priveşte investigarea acuzaţiilor de molestări sexuale.
Difuzarea programului, care conţinea acuzaţii iresponsabile, ridică mai multe întrebări, nu în ultimul rând cum se face că directorul general, care este şi redactor şef al BBC, nu a ştiut nimic de acest program, în condiţiile în care era conştient de climatul generat de scandalul Savile?
Cum se face că departamentul juridic al BBC, care e la dispoziţia jurnaliştilor 24 de ore din 24, a avizat reportajul în condiţiile în care Marea Britanie are cele mai severe legi împotriva calomniei din lume? Deja se speculează că Lordul McAlpine ar putea cere de la BBC daune de 1 milion de lire sterline.
Oricum ar fi, credibilitatea BBC a suferit o grea lovitură. S-ar putea ca Entwistle să fie doar unul dintre managerii demisionari. Din clasa politică s-au auzit deja cereri ca Lordul Patten să demisioneze şi el din postul de preşedinte al lui BBC Trust.
Alţii cer ca ancheta publică Leveson, în cazul spargerii pe scară largă a mesageriei vocale de către unii jurnalişti din presa scrisă, să fie extinsă şi la mass media audiovizuală, iar de aici până la cereri de reglementare prin lege a presei nu mai e decât un pas.
Dar acest ultim scandal a ridicat şi o altă problemă: aceea a responsabilităţii mediei sociale pe internet, Twitter şi bloguri, care răspândeşte cu o viteză uluitoare afirmaţii defăimătoare, dar nu este supusă, deocamdată, rigorilor legale ca şi mass media clasică.
BBC se află într-un moment de răscruce. Corporaţia, finanţată printr-o taxă audiovizuală anuală de £145,50 pe fiecare posesor de TV color, este deja criticată din mai multe direcţii – clasa politică, trusturi de presă particulare, grupuri de presiune – şi nu-şi poate permite să navigheze ca o corabie fără cârmaci.
Viitorul director general va avea greaua misiune de a restabili încrederea publicului într-o instituţie media bunăoară cunoscută pe întregul mapamond ca un simbol al credibilităţii şi imparţialităţii jurnalistice.
De remarcat că poate cea mai bună sursă de informare în tot acest scandal prelungit a fost chiar BBC News. Dezinvoltura și profesionalismul cu care organizația a relatat despre sine m-au impresionat din nou, cum s-a mai întâmplat de atâtea ori când trustul de presă a fost la propriu în mijlocul evenimentelor. Citind despre acest scandal pe siteul BBC News mă uit mereu la siglă și verific adresa tastată în browser, încercând să-mi dau seama dacă nu cumva am nimerit din greșală pe un alt site.
Lordul Patton aproape că m-a făcut să râd când a afirmat că BBC nu este destul de autocritic. Poate că noi, cei din afara Regatului, nu suntem la fel de critici ca plătitorii de taxe. Poate că populația din Regat, obișnuită fiind cu anume standarde, vede hibe acolo unde noi, cei din afară, nu vedem. Ce-i drept, nici BBC n-avem 🙂