îmi ridic mâna
şi nu pot să-mi desfac rădăcina
din nasturele agăţat
în oaza destinului
muguri pe umeri
împletesc flori din şuviţe cărunte
ce lasă încă libere
atingeri uitate-n viitor
dar
îmi ajut fruntea
şi mă sprijin pe sânii ferecaţi
de privirea semănată
din înaltul sedus
buze pe trup
desenează dorinţe dintr-o soartă
ce face să-şi urmeze
floarea de colţ
pe steiul semeţ
de viaţă
