Obama nu a fost deloc inspirat când a luat multe din măsurile care au ghidat economia americană în ultimii patru ani. Mulţi economişti nu-i acordă nici acum „note de trecere”. Şi totuşi el a câştigat în mod detaşat alegerile! Care să fie cauzele acestei victorii?
Deoarece am urmărit destul de des emisiunile de pe canalul republican de televiziune („Fox News”) eram foarte conştient de faptul că aceştia trăiesc, aşa cum a observat de mai multă vreme unul dintre mai inteligenţi observatori politici americani, care este şi un show-man de talent, (Bill Maher), „izolaţi într-o bulă” de unde nu văd nimic şi nu aud nimic. Care mai de care cei din dreapta politică americană aşteptau „o victorie zdrobitoare” a lui Mitt Romney. Dar cine sunt ei? (vorbesc acum numai de canalul TV Fox News). Homofobul de extremă dreaptă Bill O’Reilly, care şi-a modificat totuşi modul de a vorbi conform schimbării mentalităţii majorităţii, apoi duşmanul nr. 1 al lui Bill Clinton pe care însă l-a servit cu mult servilism la vremea respectivă şi acum regretă (Dick Morris) , al treilea, un umorist fără talent căruia nu vreau să-i fac publicitate şi dl Goldberg, fost democrat care şi-a schimbat opţiunile in mod radical, devenind republican „la minut”.
Alături de ei au apărut şi reprezentantele „sexului frumos” (care o fi ăla?) dna Laura Ingraham, creştină extremistă, dar şi o vestită „doamnă cu picioare de cal”, Ann Coulter, pe care a lansat-o tot Bill Maher, ca să aibă de cine să facă haz la nevoie, când nu poate râde de politicieni.
Cel pţinn Ann Coulter, o adevărată matahală „pioasa”, apare mereu în rochiţe îngrozitor de scurte pe care se străduieşte tot timpul să le mai întindă puţin peste chiloţi când este filmată! Probabil se străduieşte sa facă o impresie de virtuoasă. Cunoaşteţi stilul!
Voi încerca să pun observaţiile într-o anumită ordine, în funcţie de impresiile mele:
1. În general, republicanii s-au înşelat când au crezut că dacă membrii a ceea ce s-a numit „The Tea Party” strigă cel mai tare, atunci ei sunt şi cei mai ascultaţi de alegători.
Aceşti extremişti de dreapta au avut ca rezultat al ţipetelor lor stridente tocmai contrariul celor dorite de ei: au speriat populaţia cu doctrina lor ultrareligioasă şi ultrarasistă. Când am văzut în rândurile lor un bărbat purtând o pancartă pe care scria: „Let’s bring back the WHITE to the WHITE HOUSE”, mi s-a părut la mintea cocoşului să „ghicesc” că o fracţiune mare a americanilor îi vor condamna. African-Americanii, conform statisticilor de acum câteva luni, au ţinut în proporţie de … 0% cu Mitt Romney!
Acesta a fos, probabil, primul semnal că Romney îşi taie craca de sub picioare! Dar nu şi ultimul.
Un amănunt picant: în SUA lumea i-a poreclit pe membrii acestui pseudopartid „the teabaggers”, ceea ce nu înseamnă, cum ar crede unii, că e vorba de iubitori de pacheţele de ceai (tea bags). In jargonul sexual american aceasta sintagma este mai degrabă o insulta la adresa grupului respectiv.
2. Situaţia economică nu este deloc înfloritoare, dar acest lucru nu ajunge să-i convingă pe americanii cu studii superioare să voteze cu un partid care neagă faptul că încălzirea globală are loc într-adevăr şi faptul că universul este ceva mai vechi decât cele şase milenii biblice, vechime pe care o susţin troglodiţii religioşi. Aici dau ca exemplu mai ales organizaţia „Focus on the family”, creată de acel sinistru „psiholog” James Dobson, pe care o serie de asociaţii cu caracter ştiinţific l-au dat afară din rândurile lor. Acesta a făcut o propagandă uriaşa pentru „valorile religioase”, adică pentru minciuni de doi bani.
Între altele acest Dobson a creat senzaţie în presa americană când a acuzat un „burete vorbitor” din programele TV pentru copii că şi-a ales o pălărie roz ca să facă propagandă homosexuală. Există in mod clar un grad înalt de paranoia la religioşi.
Întrucât am lucrat destul alături de chimiştii americani, pot spune că între ei, cei cu vederi republicane se simţeau de-a dreptul timoraţi. Nu îndrăzneau să-şi facă un „coming out”. Într-atât de anti-republicană era şi este încă atmosfera.
3. Homofobia cruntă existenta în trecut în SUA s-a topit în decursul unei singure generaţii, dar republicanii nu au băgat de seamă. Astfel, este adevărat că în anul 1985 Curtea Supremă a SUA a ţinut partea unui poliţist care a spart uşa unui homosexual ca sa-l prindă pe acesta „în flagrant delict”, (cazul Bowers v. Hardwick). Dar apoi, în anul următor, Curtea Supremă a răsturnat verdictul respectiv şi şi-a cerut scuze, iar azi marea majoritate a populaţiei americane (deci peste 50%) este… pro-gay.
De remarcat faptul că în 13 state americane au existat până în anul 2003 acele faimoase „sodomy statutes” care în principiu erau îndreptate contra tuturor actelor sexuale care nu pot fi descrise ca având loc între un soţ şi soţia sa, în poziţia misionara, adică bărbatul deasupra şi femeia dedesubt. În practică ele au fost îndreptate exclusiv contra homosexualilor (lucru care nu se recunoştea in mod oficial), iar legile celor 13 state din sudul SUA au fost anulate numai foarte târziu, prin decizia luată în cazul Lawrence v. Texas, (2003).
Americanii, chiar şi cei religioşi, nu pot fi descrişi în bloc ca „oameni fără inimă”, iar în ultima vreme informaţiile corecte despre homosexuali au făcut ca mentalităţile să se schimbe rapid. Aici citez şi cazul filmului quasidocumentar de largă circulaţie „Prayers for Bobby” (despre soarta unui tânăr fundamentalist creştin care s-a sinucis în urma presiunilor religioase ale părinţilor săi, a cărui mama a găsit totuşi puterea de a ieşi de sub umbrela fanatismului religios), ca şi cazurile unor omoruri deosebit de grave (mai ales cazul uciderii lui Mattew Shepard de câtre nişte tineri mormoni, caz care a sugerat „schingiuirile lui Isus Cristos cu cununa de spini pe cap”) care au contribuit la această schimbare.
De aceea folosirea ca armă electorală a curentului creştin homofob s-a dovedit a fi fost cu totul neinspirată.
4. Cine priveşte în amănunte hărţile electorale va constata că această luptă electorală s-a desfăşurat mai mult între mediul urban şi cel rural. Mediul urban a votat în majoritate cu Obama iar cel rural cu Mitt Romney. Nici în SUA mentalitatea rurală nu este considerată ca se situează pe „o culme a culturii”.
5. Când jigneşti absolut toate minorităţile, nu te poţi aştepta ca ele să voteze cu tine. Cam 75% din hispanici au votat contra lui Romney (nu neapărat „pentru Obama” dar această a fost urmarea)!
Nici homosexualii nu au fost „morţi pentru Romney” dar nici evreii! În Florida (supranumită de Bill Maher drept „al doilea pământ al făgăduinţei pentru evreii americani cu artrită”) circa 77% din evrei au votat data trecută cu Obama dar acum „numai 73% din ei” au mai votat la fel! Ceea ce este totuşi mult. Singurii minoritari care au votat cu Romney au fost cubanezii din Florida, care îl urăsc de moarte pe Castro. Ce sa mai vorbim insă despre o „minoritate” care nu este de fapt… minoritate! Femeile l-au preferat, evident, pe Obama!
6. Când lumea a văzut că Mitt Romney şi-a exprimat toate părerile posibile ca şi când ar susţine tot ce susţin interlocutorii lui, nu prea l-a mai crezut!
Romney a spus mai întâi că dacă ajunge preşedinte va interzice avorturile (va anula acea decizie celebra Roe v. Wade), după care în ultimele zile a spus că nu o va anula! Când să-l crezi? Ba l-a susţinut pe Rush Limbaugh cu bancurile sale de bordel, ba a spus că el nu ar folosi un asemenea limbaj (Rush Limbaugh este extremistul republican care a spus că toate femeile care folosesc anticoncepţionale sunt „curve”; a folosit cuvântul „whores”).
7. Un lucru pe care puţini republicani l-au luat în considerare a fost fără discuţie şi confruntarea dintre republicani în vederea alegerii celui mai capabil republican care să-i reprezinte în competiţia cu Obama. Ei s-au făcut între ei albie de porci într-o măsură atât de mare încât echipa lui Obama doar a preluat invectivele de atunci şi le-a repetat mai târziu.
Şi în sfârşit, un lucru pe care nimeni nu vrea să-l recunoască acum: religia mormonilor este totuşi cu mult mai prostească decât cele „tradiţionale” deşi nici creştinismul şi nici iudaismul sau islamul nu suferă de prea multă logică.
Dumnezeul mormon stă pe o planetă îndepărtată, de unde a trimis pământenilor nişte plăci de aur cu legi noi, pe care un copil de 14 ani le-a citit şi le-a împărtăşit la ceilalţi membri ai cultului său (inventat de copil!)… dar dumnezeu a recuperat plăcile de aur şi le-a re-transportat în cer, pe planeta aia îndepărtată, pentru că se pare că şi în cer se fac economii la metalele preţioase…
O religie plină de plăci de aur şi având referinţe la mii de neveste şi „ţiitoare” ca în vechiul testament nu prea mai este pe gustul creştinilor, iudeilor şi musulmanilor de azi.
Cunosc o mulţime de lucruri despre mormoni, pentru că o dată am fost oprit din drumul meu cu maşina şi un grup de tineri mormoni mi-a spus că este „ziua lor de făcut fapte bune” aşa că mi-au spălat-o în mod gratuit, încercând între timp, spre hazul meu, să mă îndoctrineze cu „mormonisme”.
Trebuie deja sa reactualizez datele din acest articol
Intre timp a iesit la iveala faptul ca in Florida pana si minoritatea cubaneza a contribuit indirect la victoria lui Obama. Lucru greu de anticipat! Pe de alta parte ar trebui clarificat programul Obamacare care a starnit atata opozitie.
Si pana acum persoanele aflate in situatii grave dar care nu erau asigurate medical erau acceptate in spitale, numai ca erau primite la „urgenta”. Acolo costurile erau cu mult mai mari, dar erau scazute din asigurarile medicale ale altora.
Deci era un fel de „a se fura caciula”.
Obama a incercat sa introduca asigurarea pentru toti, dar acest lucru pare a costa mai mult.
In realitate costa mai putin!
Bineinteles ca el are de rezolvat multe probleme. Dar este pe calea revenirii la normalitate.
Cand am fost internat acum zece ani pentru un ulcer stomacal, spitalul respectiv a pretins ca asigurarile mele medicale sa plateasca cate 3000 dolari pentru fiecare zi de spitalizare a mea, in care in total ei mi-au dat cate o pastila pe zi. Nici o asistenta suplimentara, ca nu era nevoie. Cand i-am confruntat ei mi-au raspuns ca daca nu ar proceda asa, (adica sa umfle la maximum preturile aplicate asigurarilor medicale) nu ar avea de unde sa plateasca spitalizarea pentru cei care nu au asigurari.
Cu alte cuvinte era ca si cu vacile de la CAP din Romania lui Ceausescu care erau trasportate de la o gospodarie la alta ca sa le vada „tovarasu”.
Este cazul sa nu se mai fure caciula nici in SUA. Mai ales ca din acest motiv (lipsa de asigurari pentru toti) SUA sta pe un loc mijociu in lume la supravietuirea noilor nascuti (mortalitatea infantila este mare!), in conditiile in care medicina americana este de varf!
Anton, desi scris pasional, articolul tau are valoare si aduce lumina si clarificari.
As avea si eu ceva de adaugat.
Miscarea „Tea Party” are (avea, deoarece mie mi se pare cam moarta) ca mesaj implicit, prin insasi denumirea ei, pe acela al „alungarii dominatiei straine din SUA” – aluzia cat se poate de transparenta fiind la vremea cand America era o colonie britanica iar evenimentul din 16 decembrie 1773 din Boston avea sa conduca la Independenta SUA.
Cu aceasta conotatie ar dori Partidul Republican sa castige voturi, cand populatia de culoare alba, non-hispanica, nu a depasit la aceste alegeri 72% dintre votanti? In 2020, cei 72% de azi vor fi minoritari!
Partidul Republican din SUA ori isi revizuieste complet retorica, aducand-o in 2012, la realitatile contemporane, ori va dispare, intr-o singura generatie!
As mai adauga ca cel mai „prost” candidat republican a facut ca milioane de alegaturi sa nu se prezinte la vot nevazind o alternativa viabila la starea de fapt deplorabila. Obama a luat si el semnificativ mai putine voturi ca data trecuta. Cu victorie cu tot, vaporul merge spre scufundare. Cheltuind banii altora n-a functionat niciodata si idealurile de „egalitate” si ura de clasa imi provoaca greata ca oricarui om care-si aduce aminte de comunism.
Nu sint de acord ca ObamaCare e singura solutie: stiu din experienta ce inseamna medicina de stat si nu vreau sa ajung vreodata acolo. Un lucru au democratii dreptate: oamenii nu dau bani daca nu sint obligati. Dar gresesc cind cred ca numai statul poate cheltui banii strinsi.
Ambele partide, si democrat si republican, au ideiile lor fixe cu care voteaza fara sa se gindeasca prea mult. Ambele au nevoia de schimbari majore. E gresit sa crezi ca democratii au cistigat pentru ca ar fi superiori,d esi unii dintre ei chiar cred asta.
Este o lupta intre sat si oras dar nu e vorba de o cultura superioara/inferioare oras/sat ci numai de una diferita: daca crezi ca poti sa te descurci singur sau nu. Statul centralizat s-a dezvoltat impreuna cu marile orase. Dar societatea evolueaza permanent si odata cu internetul lucrurile se modifica. Nu mai are rost sa stringi 1000 de oameni la o demonstratie cind poti avea 1000000 cu o pagina web.
Viata se descentralizeaza si statul trebuie sa faca la fel daca vrea sa supravietuiasca. Pina si intilnirile electorale aduna mai putini oameni pentru ca, la fel ca mine, alegatorii urmaresc lucrurile pe internet. Presiunea sociala asupra individului scade pe zi ce trece, de asta schimbarile rapide in mentalitate mentionate in articol.
Oamenii o sa mearga inainte in ciuda interventiei statului, nu din cauza interventiei statului.
Ştefan,
În comentariul tău faci o paralelă între: actuala Mişcare Tea Party, evenimentul Boston Tea Party şi ideologia Partidului Republican; pe aceasta din urmă o consideri, dacă am înţeles eu bine, xenofobă.
Implicaţia ar fi (iarăşi: dacă am înţeles eu bine) că evenimentul Boston Tea Party ar fi avut o conotaţie anti-britanică xenofobă, iar nu pur politică, şi anume pe linia „no taxation without reperesentation”, cum am învăţat noi la şcoală 🙂
Ai putea deci să explici mai pe larg ce voiai să spui?
Stefan, lamurirea domnului Alexandru Leibovici este foarte corecta (as adauga „ca de obicei”). Acest Tea Party nu are absolut nici o legatura cu evenimentul istoric din Boston, etc. Miscarea Tea Party a inceput relativ recent, prin adunarile in diverse locuri a unor „independenti” care erau de fapt republicani care pretindeau ca vor sa recupereze tara de la …evident, de la „colorati”, lucru pe care nu il ascundeau prea tare.
A fost de la inceput o asociatie foarte putin coeziva, fara un program politic precis, dar tinzand spre dreapta. Miscarea „Tea party” si miscarea „Occupy” au fost simetrice ca orientare politica (occupy fiind de stanga), dar aproximativ de aceeasii natura. Ambele au fost exagerate. Eu am incercat sa redau cat am putut de corect lucrurile si nu cred ca am fost pasional. Cat despre porecla de „Tea Baggers”, ea fost data de stanga politica si a prins, mai ales ca tot ce este legat de practici sexuale prinde relativ usor usor.
In primul articol e asemenea am incercat sa fiu cat mai obiectiv si am aratat destule lipsuri ale lui Obama. Victoria lui Obama trebuie interpretata mai mult ca o respingere fontala a extremismului care se ascunde sub mantia republicana. Ca exemplu, Obama a castigat la o diferenta de …37%!!!!! votul femeilor singure (cu sau fara copii) ca urmare a tratamenutului umilitor la care au fost ele supuse de catre fanaticii bibliei. De exemplu un republican din Senat a vorbit despre faptul ca „violurile legitime” ar permite femeilor sa nu aiba copii…etc. Insulte clare. Acel republican si-a pierdut, evident, pozitia.
Ai pomenit de votul de numai 72% al „caucazienilor” (asa cum sunt numiti albii aici). Problema este ca toate oficiile de evaluare a voturilor controlate de republicani au avansat initial cifra de 78% ceea ce s-a dovedit a fi „wishful thinking”.
Un tanar matematician (statistician) si-a facut renume din faptul ca a prevazut inainte de alegeri toate rezultatele finale! Un adevarat „prooroc”! Numele lui este Nathan Silver si de acum incolo el are o cariera…asigurata. Si acum patru ani a prezis corect cu o sngura exceptie.
Siin primul articol despre alegeri am incercat sa prezint in mod foarte echilibrat
Am scris o replica fara a fi autentificat si a disparut. Repet esenta acestei replici:
Stefan, faci intr-adevar o confuzie. Acest „Tea Party” nu are absolut nici o legatura cu evenimentul din Boston, etc.
Acest ultim „Tea Party” nu este un partid, ci doar o miscare politica amorfa de dreapta, de data foarte recenta, care a fost contrabalansata de „Occupy”, o miscare politica amorfa de stanga.
Parerea mea este ca am fost foarte echilibrat in prezentarea mea, ca si inainte de alegeri. Dar daca crezi ca nu, poti sa-mi dai exemple?
Si inainte am subliniat slaba performanta a lui Obama, dar aceste alegeri au avut o relativ mica legatura cu …satisfactia publicului si mai mult cu respingerea extremismului din societatea americana, extremism mai vizibil in dreapta politica acum.
De exemplu faptul ca African-Americanii au respins practic in totalitate linia republicana ca si diferenta enorma cu care Obama a castigat vorile femeilor necasatorie sau singure cu copii (de 37%!) spun destule despre respingerea curentelor rasiste (care de data aceasta nu s-au prea ascuns de la vedere!) si a celor sexiste. Am mai spus ca atunci cand Romney a acceptat fara sa riposteze anumite reactii aberante a unor republicani, si-a taiat practic craca de sub picioare. De exemplu un membru al senatului a afirmat ca „exista si violuri legitime”!! Altii au repetat linia „glumelor de bordel” ale satiristului republican Rush Limbaugh. Acesta a spus si a scris, ca „femeile care folosesc controlul nasterilor snt curve” etc. Romney ar fi rebuit sa respinga in mod categoric asemenea afirmatii, in schimb a tacut.Ba mai mult, el a promis ca va desfiinta Centrele de Planing familial, unde activitatea cea mai intensa este de fapt de prevenire a cancerului uterin si abia apoi de control al nasterilor.
Nu sunt de acord nici cu ceea ce a spus dl Satmareanu referitor la situatia „dezastruoasa” a SUA. Este adevarat ca ducand atatea razboaie nenecesare „pe carti de credit” (adica imprumutand banii pe care nu i-a avut) razboaie incepute de alt republican dezastruos, Geoge W. Bush, situatia datoriilor extrene a SUA este grava.
Ceea ce stiu insa foarte putini oameni din afara SUA deocamdata este faptul ca in cativa ani productia de petrol a SUA va depasi pe cea a Arabiei Saudite, mai ales ca s-au descoperit zacaminte enorme in afara de cele de sisturi bituminoase (care pot produce la fel petrol). Deja in anul 2015 se evalueaza faptul ca SUA va ajunge aproape la nivelul de productie al aceste tari (de fapt cam la 90% din productia Arabiei Saudite). In SUA se discuta acum foarte aprins despre caderea iminenta a monedei europene, mai putin despre dolar.
Productia de gaze naturale este deja imensa, chiar aflata la un nivel atat de mare incat preturile gazulu s-au prabusit la o fractiune din valoarea pe care o aveau cu numai cativa ani in urma.
Sigur ca sunt inca destule probleme si sunt foarte sigur ca numai prin impozitarea celor foarte bogati nu se rezolva mare lucru. Din acest motiv multi cred ca de fapt impozitele vor creste pentru toti.
De aceea este important ca Obama, care acum nu mai are temeri politice, sa fie mai indraznet in redresarea situatiei dar si in reducerea programelor federale. Asta asteapta toti de la el.
Pe de alta parte faptul ca a reusit sa introduca si sa pastreze asigurarea medicala pentru toti este un pas semnificativ inainte!
Am explicat de ce sistemul vechi insemna numai „furarea caciulii” si de ce acei care s-au opus acestui program sunt de fapt ipocriti.
Pentru ca tot guvernul (deci noi toti) platea si inainte pentru cei neasigurati, numai ca serviciile de urgenta erau in mod evident…si mai scumpe.
In general cand se ia o decizie economica mai intai se stabileste telul, apoi resursele, apoi procesul si in final optimizarea. Acum Obama va fi in situatia de a fi obligat sa optimizeze acest proces, ceea ce nu e ra!
Pe de alta parte acum au inceput sa iasa la iveala si alte scandaluri, care pana acum se pare ca au fost „tinute sub obroc”. Seful CIA, aventuri cu femei geloase care si-au trimis mesaje ridicole etc etc. America fara scandaluri de natura sexuala nu este ea insasi. Plus scandalul neterminat din Benghazi, plus procese ale soldatilor americani care au ucis civili in razboaie, etc.
Cat despre situatia multor companii americane…ea este in general buna la unele si rea la altele. Cum e de asteptat..
Anton, eu am scris „pasional” si nu „dezechilibrat” asa ca, desi as putea da exemple pentru „pasional” nu am de ce sa avansez in directia asta.
Alex, mesajul implicit al miscarii „Tea Party” este exact cel subliniat de Anton: sa ne recuperam tara de la „ne-americani”. Nu intanmplator comentariile de dupa alegeri ale republicanilor extremisti au fost de genul „am pierdut tara” s.a.m.d.
Nu se poate construi pe o dubla masura in care „America este tara tuturor posibilitatilor si exista sanse egale pentru toti” si „sa ne recuperam tara de la… colorati”. Repet, desi SUA au nevoie de spiritul antreprenorial al celor bogati si de inteligenta lor, partidul Republican nu are nevoie de o retorica diviziva ci de una inclusiva. Acest partid trebuie sa se reinventeze, alternativa fiind disparitia treptata – ceea ce ar fi dezastruos din punct de vedere politic.
Adaug un amanunt picant de ultima ora: 20 de state din cadrul SUA au „cerut” sa se desprinda din uniune!
Sigur ca aceasta cerere este mai mult hazlie! Dar este semnificativ ca nu numai „perdantii” au cerut asta (Alabama et comp.) ci si…statul New York!
Din fericire SUA nu este URSS, unde descompunerea statului a fost o chestiune de…zile!
Stefan: OK , inteleg acum.
De fapt am cautat sa fiu cat se poate de echidistant, dar evident ca am pareri personale.
Cand am intervenit pe retelele americane de mesaje, am facut acelasi lucru si am primit zeci de aprobari! :)) Totusi astept sa vad si alte abordari, alte pareri!
Dar profit de ocazie sa mai adaug ceva: in aceste alegeri pana si mormonii au votat in numar mare impotriva pozitiei lui Romney!
In plus, incercarile unor republicani de a reintroduce discutiile in contradictoriu despre „casatoriile gay” au esuat in mod spectaculos cand in alte trei state ele au fost votate de alegatori.Pana si legalizarea marijuanei a facut progrese.
Este interesant ca tocmai in California ele nu au fost inca votate din cauza numarului mare de…mormoni! Dupa statul UTA California este al doilea stat cu un numar mare de adepti ai mormonismului (care sustin de fapt ca toti amerindienii ar fi de fapt… al 13-lea trib al lui Israel!)
Ştefan, scrii:
Nu asta puneam sub semnul întrebării în acel comentriu al meu, ci implicaţia că evenimentul Boston Tea Party ar fi avut o conotaţie xenofobă.
Intr-adevăr, ai scris în primul comentariu:
Sa vad daca am inteles bine: cind cineva vrea sa ne fure caciula solutia e sa punem toti caciulile la un loc, pe acelasi raft, si sa luam una la intimplare cind avem nevoie. Si sa uitam ca nu sint caciuli pentru toti.
Exact ce vroiam sa mentionez: si republicanii si democratii traiesc intr-o lume de vis in care partidul are intotdeauna dreptate. Intr-un fel e similar cu religia unde 90% se declara credinciosi dar mai putin de 6 din 10 stiu ca „sa nu ucizi” e una din cele 10 porunci.
Alex, ai dat cumva singur raspunsul, citand din ce am scris anterior. Evenimentul „Boston Tea Party” nu putea sa aiba conotatii xenofobe.
Aveti dreptate, numai ca eu cred ca declaratiile personale nu arata de fapt adevarata credinta (sau buna-credinta!) a politicienilor.
Despre Barak Obama se spune (si eu cred asta) ca este agnostic. Altii fac parada de credinta lor, dar se comporta foarte diferit. Uneori cuvintele ascund faptele.
Sa nu vorbesc numai de politicieni: jurnalistul de dreapta Bill O’Reilly a fost principalul acuzator al fostului presedinte Bill Clinton, cerand sa se inceapa procesul de „impeachment” impotriva lui, pentru ca acesta a mintit in privinta relatiilor sale sexuale, chiar sub juramant (comitand sperjur; „perjury). Clinton era „consiliat” de un reverend (Jesse Jackson) care avea deja…un copil nelegitim!
Totul a fost, evident, circ!
Ulterior cand din intamplare a iesit la iveala procesul de hartuire sexuala pe care chiar inchizitorul Bill O”Reilly l-a avut de confruntat, acesta a blocat presa sa discute problema (desi cand a fost vorba de viata sexuala a altora el a fost intransigent!).
Apoi a platit o suma neprecizata acuzatoarei sale si i-a atacat pe toti cei care rediscutau subiectul!
Una din invataturi consta in faptul ca atunci cand vine vorba de viata sexuala, in SUA nici un barbat nu e sincer. Alta ar fi ca ipocrizia este regula generala. A pretinde una si a face alta e practica curenta.
Legat de asigurarea medicala generalizata: evident ca in modul cum a fost conceputa noua lege ea are numeroase defecte. Dar faptul in sine ca in sfarsit si in SUA a fost adoptata o asemenea lege este pozitiv.
O analiza recenta a aratat ca exista destule surse posibile pentru reducerea cheltuielilor medicale, mai ales prin anularea proceselor inutile si prin introducerea mai avansata a prelucrarii eficiente a informatiei. Medicii inca pierd foarte mult timp cu tot felul de rapoarte si lucruri care nu coontribuie la rezolvarea problemelor de sanatate. Se poate si mai bine.
As folosi analogia cu securitatea sociala: la inceput republicanii erau total contra asigurarii securitatii sociale, dar acum nu mai exista nici un republican care ar vrea anularea acelei legi.
Nici nu vreau sa adaug faptul ca in trecut nu republicanii erau ce „de dreapta”. Partidul lui Lincoln era diferit. Din contra, democratii din sud erau cei bigoti (si unii mai sunt inca).
@Ştefan: „Evenimentul „Boston Tea Party” nu putea sa aiba conotatii xenofobe.”
OK, atunci să vedem ce rezultă de aici.
Cum „evenimentul ‘Boston Tea Party’ nu putea sa aiba conotatii xenofobe”, atunci nici „Mişcarea Tea Party” n-a moştenit-o „prin însăşi denumirea ei”, şi nici Partidul Republican prin intermediul „Mişcării Tea Party”.
Dacă „Mişcarea Tea Party” şi/sau Partidul Republican sunt xenofobe, este o chestiune separată. Fapt este că nu şi-a revendicat vreo orientare xenofobă prin însăşi denumirea ei.
Apropos de Tea Party:
După informaţiile mele, „Mişcarea Tea Party” nu este nici xenofobă, nici rasistă, dar adversarii ei preferă să-i atribuie asemenea idei pentru a putea-o „combate” mai uşor (metoda „red herring”). Altfel ar trebui să combată poziţiile reale ale grupului, cum ar fi ideea că Constituţia trebuie respectată, că cheltuielile, impozitele şi deficitul trebuiesc reduse. Cât priveşte imigrarea, cel puţin unii din ei consideră că imigrarea trebuie controlată din cauza accesului acestora la prestaţii welfare la care nu au contribuit. Ceea ce nu e rasism şi makes sense. Dar am scris şi altă dată: welfare crează resentimente justificate, pentru că este o redistribuire impusă. În lipsa welfare-ului n-ar exista obiecţii legitime la imigrarea liberă.
@Anton
Vreau acum doar să menţionez „for the record” că, în opinia mea, articolul nu era chiar aşa de echilibrat. Poate voi reveni cu exemple, exemple de ce ai scris şi de lucruri esenţiale pe care le-ai omis.
Ca afirmaţia să nu rămână completely unsubstantiated, dau numai două exemple:
Despre legenda asta am spus câteva cuvinte aici. Dacă persişti în afirmaţia ta, este nevoie de probe. O pancartă stupidă nu ajunge, mai trebuie să arăţi că nu e singulară şi că a fost endorsed de această mişcare. Într-adevăr, în legătură cu asemenea incidente „In each case, public announcements were made strongly stating that the controversial actions were neither condoned by, nor representative of, the Tea Party movement. Where Tea Party leaders were involved, they were forced to relinquish their position, or were ostracized from the movement.”
Eu nu sunt adept al acestei mişcări pentru că este un amestec dezordonat de idei disparate, chiar dacă unele din ele sunau OK… Dar, cum am spus, o critică onestă se bazează pe fapte, nu pe invenţii.
Alta:
Nu este un exemplu tipic, dar acesta m-a surprins prin gustul ei mai mult decât îndoielnic.
In legatura cu Ann Coulter, un comentariu de gust indoielnic se potriveste foarte bine cu personajul. Este o parere personala, dar nici altii nu sunt tocmai respectuosi cu ea. Pentru ca ea este obisnuita sa-i acuze pe cei care nu-i plac ca sunt impotenti, cretini, emasculati, etc (foloseste expresii foarte „dure”)
Imi dau seama ca daca nu cunoasteti personajul, nu puteti intelege exact care este efectul ei in discutii (lumea se distreaza, dar pe socoteala invectivelor ei).
Ati avut ocazia sa o ascultati vreodata?
Cam toate cartile ei si interventiile ei sunt presarate cu insulte pentru altii intr-o asemenea masura incat pana si Bill Maher o invita mereu la showurile lui ca sa produca ilaritate.
Cat despre „The Tea Party”, poate nu l-ati auzit pe Ron Paul. Citez insa din lozincile lor:
„In early July 2010, the North Iowa Tea Party (NITP) posted a billboard showing a photo of Adolf Hitler with the heading „National Socialism”, one of Barack Obama with the heading „Democrat Socialism”, and one of Vladimir Lenin with the heading „Marxist Socialism”
Oricat as incerca sa va dau dreptate, nu pot. A-l pune pe Obama intre Hitler si Lenin este fara nici o indoiala un act de profund extremism politic.