China practica o economie socialista modificata, producand la cost si nefacand realocari, ducand o politica agresiva de dezinflatie globala. Economia sovietica a falimentat prin imprecizia realocarilor. Chinezii nu fac realocari, ci adopta modelul capitalist de avantaje comparative. Astfel spre deosebire de sovietici, factorul uman in economia lor nu exista. Punand dominarea economica pe prim plan, cei care nu supravietuiesc devin victime colaterale.
Insa spre deosebire de economiile capitaliste, ei nu fac aliante contraproductive bazate pe interese personale. Intr-adevar, statul chinez duce o lupta feroce cu mafiile si coruptia, ca elemente contraproductive care duc la lenevire prin autoprotejare si astfel la o potentiala ramanere in urma.
Nu cred ca China momentan mai e in competitie directa cu cineva, pentru ca nu mai e nimeni la kilometri in spatele lor. Ei doar se autoexamineaza si deasemeni nu permit fuziunile si absorbtiile ca elemente contraproductive.
Protestul regiunilor astfel este mare deoarece alocarea capitalurilor nu se mai face pe regiuni ci pe proiect. Astfel sansa ca coruptia de stat sa fie eliminata este maximizata, ceea ce este o diferenta notabila fata de Uniunea Sovietica.
Este clar ca lumea vestica si-a dat seama ca numai prin autoprotectie pot frana elementul China. China a dat o palma societatilor moderne incuviintand tacit faptul ca lupta pentru existenta confera tenacitate nationala. Intr-adevar intr-o societate cu un miliard de indivizi, costul marginal individual devine neglijabil.
Ramane de vazut daca dupa o perioada de acumulare de capital agresiva, China va proceda la o redistribuire, sau va continua sa incurajeze tacit migrarea indivizilor nemultumiti sau neintegrati catre cartierele chineze din diaspora. Acestia din urma vor deveni in continuare cei mai performanti roboti umani si terminatorii recipientilor lor prin confruntarea lor cu un al doilea val de asprime, in diaspora.
Astfel apare adevarata clona umana, omul fara sentimente, in care supravietuirea de zi cu zi il reduce la dimensiunea de animal.
Este clar ca in viitor societatea va trebui sa creeze un Cod Juridic special pentru astfel de cazuri.
Bun articolash, domnule Limberea!
Ramane de vazut daca presiunile *din interior* nu vor surpa oare China capitalista atotbiruitoare – caci se practica acolo un capitalizm salbatec, chiar ca-n manualele de markzism.
Si-atunci, dupe *inca* o rivolutziune, vom vedea cam cate parale China chiar face.
Sunt de parere (si vedetzi c-am avut dreptate cu euroiu’ lu’ Buffet) ca *nu mai are mai mult de zece ani pana la explozie*.
Hi, hi, si iar vedetzi ca procedez ca Mama Omida, aia care da-n bobi si-n cartzi, bag 10 ani, ca sa fiu sigur ca toata lumea uita daca am gresit.
Toate cele bune,
Nea Marin
Este greu de evidentiat ceva fundamental gresit in Economia chineza din moment ce excedentul Balantei lor de plati este formidabil.
Impreuna cu Japonia, al carei model economic este putin diferit, ei au detineri importante in strainatate si sunt singurii care pe termen lung mai pot contracara extinderea lumii islamice.
Problema e ca noi o sa fim facuti sandwich intre aceste doua noi curente, devenind anacronici prin lipsa de productivitate.
Deci noi suntem pe ultima suta de metri, nu ei.
Cît timp va lua lumii capitaliste „umane” să impună prin contracte cu China respectarea normelor minimale de securitate socială a lucrătorilor?
Atata timp cat executivii nu vor mai sari sa faca outsourcing nefiind de acord cu salariul minim impus de guvern de $7.25/ ora.