“De ce iubim femeile” în Lisabona
Cea mai vândută carte în România, „De ce iubim femeile” a lui Cărtărescu a fost tradusă şi în portugheză. Traducătorii, profesorul român Simion Doru Cristea şi Maria Joao Coutinho, au fost aleşi de către cei de la editura “Guerra e Paz” (Război şi pace) din Portugalia. Marea dramă a traducătorilor aflaţi în Portugalia este tocmai carenţa publicaţiilor româneşti contemporane. Aparuta la Editura Humanitas, Colectia Cartea de pe noptiera, cartea lui Mircea Cartarescu, De ce iubim femeile, a incitat publicul cititor in special pe cel feminin. Daca pana acum, in modernism, autorii se straduiau sa fie amorezii perfecti ai misterioaselor doamne, postmodernul Cartarescu isi intreaba, in genere, propriul sine ce iubeste la femeie. Alcatuita initial din texte ce au aparut in reviste prestigioase, „De ce iubim femeile”, devine o oda inchinata femeii, un soi de inaltare pe un piedestal, impus de insasi conditia ei. Ei bine, nu va asteptati sa gasiti aici femei fantastice, spatiale si mirobolante. Idealul feminin este regasit cu perspicacitatea unui chirurg in fiecare femeie, fie ea mama, adolescenta, copila, bunica. Fiecare primeste doza de dragoste, de adulare sau de adorare. Caci in acest nesemnificativ detaliu consta impetuozitatea cartii. Cartarescu nu iubeste idealul, perfectiunea. El iubeste si daruieste dragostea sa tuturor. Adeziunea salbatica pe care a avut-o asupra reprezentantelor sexului frumos aceasta carte este unul dintre criteriile de baza care sustin ipoteza conform careia cartea reprezinta o scriitura exceptionala. Experientele destainuite in roman aduc in prim plan aceea nota de veridicitate, de realism exacerbat in viziunea unora, in fine o nota de autenticitate. Care este, oarecum, acel detaliu semnificativ si sugestiv in acelasi timp pentru introducerea experientei proprii in general este insusi faptul ca autorul prin retrospectiva femeilor care au intrat in viata lui starneste amintirile cititorului. Caci proiectia sinelui in fiecare carte aduce cu sine proiectia receptorului a carui memorie se dezlantuie odata cu lectura. Finalul este intr-adevar apoteotic. Ce poate fi mai frumos decat enumerarea unor serii de motive pentru care ai putea sa iubesti femeia. Plecand de la cele mai insignifiante detalii, trecand la cele mai importante lucruri, Cartarescu reuseste sa surprinda tumultul sentimentelor intr-un singur capitol. Registrul lingvistic este accesibil si publicului mai putin avizat, poate intr-o anumita masura datorat stilului jurnalistic pe care il adopta autorul. Ei bine, „De ce iubim femeile” nu este nici „Levantul”, nici „Nostalgia”, aici il avem in fata pe Cartarescu dezgolit, plin de pudoare un amorez tardiv care proclama in fata intregii natiuni o declaratie de dragoste fulminanta. Un Cartarescu de care cu siguranta ne vom indragosti numai pentru ca…
De unde a pornit ideea traducerii unui scriitor român în portugheză?
Simion Doru Cristea: Editura a lansat propunerea, ne-au întrebat dacă nu dorim să traducem din limba română un roman de-al lui Mircea Cărtărescu. Am răspuns pozitiv solicitării şi ne-am întâlnit pentru a afla despre ce roman este vorba şi a încheia contractul de traducere. Era vorba despre romanul de succes al lui „De ce iubim femeile”, declarată cartea anului 2005 în România, vândut bine în Franţa şi Spania. De asemenea, ei aveau nevoie de cv-urile noastre pentru a solicita la Bucureşti, la Instituţia care susţine publicarea de cărţi în străinătate, un ajutor financiar. Aceasta este o practică europeană ce permite editurilor să supravieţuiască în societatea comercială contemporană inflaţionistă, oferta de carte depăşind cu mult cererea pieţei. Cartea s-a publicat şi acum se află pe standuri. Cum cei de la Bucureşti nu au finanţat acest proiect, această editură nu va mai publica alţi scriitori români deocamdată.
Care au fost dificultăţile întâmpinate în traducerea cărţii?
În traducerea romanului am respectat creativitatea artei literare a scriitorului Mircea Cărtărescu, ţinând cont de nivelul la care se manifesta ea: fonetic, lexical, sintactic şi stilistic. Am întâlnit dificultate la vreo doi termeni argotici pe care i-am tradus aproximativ, pentru că nu cunosc limba rromilor din Bucureşti. Este vorba de fragmentul care evocă destinul tragic al lui Cristian Vasile, autorul celebrei Zaraza. Aparent textul nu ridică probleme, dar presupune o cultură generală şi uneori de specialitate atât în aria filosofică şi filologică cât şi în cea arheologică şi ştiinţifică. Adeseori în cadrul unei singure fraze se întâlnesc termeni din arii complet diferite care dau o notă stranie textului, pe care noi am respectat-o. Putem spune despre traducerea noastră că este inteligibilă, nuanţată, metaforică şi plăcută la lectură celor care vorbesc o portugheză nativă.
Credeţi ca alegerea Editurii pentru promovarea scriitorilor români ţine doar de o strategie marketing?
După cum toată lumea ştie, titlul normal trebuia să fie altul, dar editorul a optat pentru formula adoptată de spanioli: deci nu apare acea interogare nemarcată prin semnul întrebării: De ce iubim femeile, ci ca un răspuns, o constatare şi concluzie: Pentru că ne plac femeile, însă în interiorul cărţii s-a respectat titlul ultimului text care a dat titlul cărţii în româneşte. Consider că acest titlu a fost într-o oarecare măsură o strategie de marketing. Evident, alegerea acestui roman de către editura portugheză s-a făcut numai şi numai din considerente de piaţă, aceştia necunoscând nici scriitorul şi nici opera. Considerăm această prezenţă editorială ca pe una care va fi de succes. Timpul ne va spune.