Potrivit oamenilor de ştiinţă, inactivitatea fizică este responsabilă de 10% din decesele înregistrate pe plan mondial („The pandemic of phsical inactivity: global acţion for public health”), se afirmă în „The Lancet” din 21 iulie 2012. Ca orice statistică, cea realizată în 2008, căci despre ea este vorba, e supusă uşoarelor procente de relativitate. Ceea ce ar echivala cu 5,3 milioane de victime umane, analog deceselor datorite tabacului. După doctorul I-Min Lee, de la Harvard Medical School de Boston, 6 – 10 % dintre cele 4 maladii netransmisibile – cardio-vasculare, diabet de tip 2, cancer de sâni şi de colon – sunt în raport direct cu practicarea a cel puţin 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână. Numai în Europa, maladiile cardio-vasculare seceră 121.000 de vieţi, foarte probabil evitate graţie unui program de exerciţii fizice regulate şi controlate de specialiştii în domeniu.
În general, dacă nu s-a practicat niciodată un sport, sau dacă s-a încetat practica de o bună bucată de vreme, depăşind vârsta de 40 de ani, se recomandă un control medical estimativ al capacităţilor şi rezistenţei organismului. În cazul unei hipertensiuni arteriale, mai veche sau mai recentă, ţinând cont că cea normală se limitează la 14 / 9 , cardiologul este autoritatea competentă ce poate constitui un program adecvat, liber sau restrictiv. În realitate, contraindicaţiile în această privinţă, sunt extrem de rare. Personal, am cunoscut cardiaci care, puţin timp în urma unui pontaj coronarian, au fost supuşi unui antrenament fizic de neconceput înainte vreme. Este indiscutabil faptul că exerciţiile fizice regulate constituie un impact preventiv favorabil asupra mai multor probleme de sănătate cum ar fi osteoporoza, maladia Alzheimer, depresia nervoasă, etc. şi, mai cu seamă, obezitatea, atât de frecventă în civilizaţia actuală.
Sportul nu-i un privilegiu pentru persoanele fine si „bine făcute”. Câteva kile în plus pe şolduri, pe coapse sau în regiunea abdominală ar trebui să convertească la „religia” exerciţiului fizic. „Persoanele corpolente nu sunt sportive, nu ştiu să se mişte în mod corect şi nu sunt tentate să facă sport?”. Nimic mai eronat! Cei cu supra-încărcătură ponderală pot foarte bine fi, sau deveni, sportivi, capabili, precum ceilalţi, să resimtă o mare plăcere practicând un sport oarecare. Dacă supleţea şi energia sunt, în parte, legate de predispoziţiile naturale, ele ţin, de asemenea, de un exerciţiu fizic regulat, adaptat capacităţii şi vârste fiecăruia. „Cinci zile pe săptămână, cel puţin 30 de minute pe zi – recomandă Organizaţia mondială a sănătăţii – cu condiţia ca efortul să solicite ceva mai mult ca de obicei muşchii, respiraţia şi ritmul cardiac.”
Nu permiteţi nimănui să vă disuadeze practicarea unui sport pentru faptul că sunteţi prea greu(a). În principiu, vă este permis aproape orice sport. E suficientă practica unui exerciţiu fizic sau a unui sport adaptat la trebuinţele personale. Nu vă lăsaţi, deci, influenţaţi de comentarii sau de priviri critice, deoarece sunteţi singurul autorizat să decidă.
Hipertensiunea arterială şi alte afecţiuni înrudite obezităţii nu sunt raţiuni valabile pentru a renunţa la exerciţiile fizice. Dimpotrivă, acestea sunt utilizate într-un mare număr în maladiile aşa zise de „civilizaţie” ca mijloace terapeutice inegalabile. De pildă, o pierdere de 10 kg este suficientă scăderii sensibile a hipertensiunii arteriale.
„Sportul ar trebui să facă parte din prescripţiile medicale revenind Securităţii sociale… Activitatea fizică regulată reduce cu 30% riscul unei morţi premature”, recomandă Academia de medicină din Franţa într-un raport făcut public recent.
Din păcate, recomandarea nu este luată, pentru moment, în serios, dat fiind deficitul abisal al acestei Instituţii de stat.