In anul 2005 cancelarul german Schröder vazandu-se incoltit din toate partile a gasit necesar sa organizeze alegeri anticipate. Nici nu mai avea incotro. A pierdut alegerile cu surle si fanfare dupa cum era de asteptat. A reusit insa performanta de a ramane in istorie drept cel mai slab si incapabil cancelar al Germaniei postbelice. Ca de smecherie si bascalie de trei parale nu ducea lipsa. A trebuit sa plece, iar acum este director general la Gazprom si se ocupa mai mult cu lustruirea cizmelor bolsevice ale lui Putin. In locul sau s-a instalat Angela Merkel. Ale carei promisiuni electorale nu sunau deloc frumos: promitea sa mareasca TVA cu 3% si sa modifice sistemul sanatatii in defavoarea cetatenilor. Cu alte cuvinte, ca va baga mana mai adanc in buzunarul oamenilor. Multi au privit-o pe aceasta femeie cu schepsis. Unde s-a mai vazut un politician, care nu promite marea cu sarea inainte de alegeri? Marea calitate a acestei femei este ca nu practica populismul ieftin si se tine pur si simplu de cuvantul si promisiunile facute. Isi mai aminteste cineva de un politician roman, care dorea sa lupte impotriva sistemului ticalosit? Da, acela care striga de zor “Sa traiti (mai) bine!” si tinea in mana o sticla de sampanie in mijlocul multimii adunate in Piata Universitatii. Pana la urma s-a ales cu solutia imorala. Mai recent s-a ales cu un guvern minoritar. Si acum?
In Germania rezultatele alegerilor au fost asa de stranse incat crestin-democratii care, desi au obtinut cele mai multe voturi, nu au putut sa-si aleaga partenerul lor dorit liberalii, ci s-au vazut nevoiti sa faca o mare coalitie cu socialistii. Nu se poate face o politica stabila si eficienta cu un guvern minoritar. Erau datori tarii cu un guvern stabil. Iar ceea ce este mai important, au fost constienti de acest fapt. Credeam ca voi vedea iesind jerbe de scantei intre cele doua partide traditional invrajbite. Nici vorba! Isi dau silinta cu totii, chiar daca scrasnind din dinti, sa lucreze impreuna pentru tara. Pentru asta sunt platiti. Dar haideti, sa aruncam si o privire la noi peste Carpati.
Ei bine, acolo PNL se cearta cu … PNL si se despart in doua partide diferite. Unii poarta papion, altii, nu. Asta e deosebirea. Din PD se desprinde un ciudat PIN si acela cu adanci radacini in PSD. Asa se inmultesc partidele pe la noi precum bacteriile sau virusii: prin sciziparitate sau prin diviziune. Sper sa nu se ajunga la stadiul cand fiecare politician roman va avea partidul lui.
In timp ce rezultatele muncii doamnei Angela Merkel au inceput sa se vada (scaderea somajului, cresterea PIB), la noi s-a dezlantuit un adevarat razboi cu tot felul de arme, permise si nepermise si lovituri din belsug sub centura impotriva doamnei Macovei. Nu care cumva sa se descopere ca… Si daca izbuteste sa puna Justitia la punct, ei de unde isi vor mai cumpara judecatorii si procurorii? Si daca tot s-a pornit conflictul, haideti sa-l sacrificam si pe Basescu pentru ca sa avem si noi “victimilii” noastre colaterale. Caci acest individ a cam inceput sa ne deranjeze in ultimul timp.
Ce ati spune daca auziti ca un nazist, care a fost in solda lui Hitler, il ia la intrebari pe presedintele Germaniei sau pe cancelarul acesteia? Ca Germania a devenit iarasi fascista? Ce ati spune, daca un fost colaborator francez al fascistilor care si-a tradat camarazii din Rezistenta in timpul razboiului l-ar lua la intrebari pe Chirac? Si ce ganditi, cand un fost securist cu dosarul pe rol (care probabil nu va fi rezolvat niciodata) are dreptul sa-l ia la intrebari pe presedintele Romaniei?
Cum adica va este sila, scarba, lehamite si nu mai doriti sa va prezentati la urne? Drept sa va spun si pe mine incepe sa ma doara capul. O sa plec in curand in concediu undeva, unde este mult soare, unde sa nu mai aud de biletele si securisti demascati sau nu.
Caci a obtine lehamitea populatiei este scopul aburelii securist-comuniste de astazi, care se revarsa acum asupra tuturor romanilor. Este un nou fel de mancare bine condimentat cu Becali si Vadim. Si daca cineva inghite asta…