**lui Salvador Dali**

fără dulăi,
fără lătrături,
fără nemulţumiri.

pasul fregatei drum larg, bătătorit
deschide,
tălpilor urmaşilor-seminţe tăinuite in fructele arborelui genealogic.

bărci somnoroase
murmură romanţe
uitate-n sarcofagul gramofonului.

vântoase
omagiu aduc
cetăţii
răsturnată-n
apa
nemilosului trecut-simetricul viitorului faţă de axa prezentului.

pasărea inserării,
izgonită din paradisul intrauterin-
cald,
liniştit,
armonios,
ouă de foc aruncă pe culmile-
nepăsătoare,
reci,
cocoşate
ale dealului.
farul deschide pleoapa: oglinzi strălucitoare plutesc in aer.
intr-un târziu de vară se contopesc.
o pată alb-gălbuie,
moale,
lipicioasă
se prelinge de pe marginea tabloului in palma-ţi tremurandă.

vei intinde braţul peste ani şi-l vei bate pe umăr pe cel care…

complet gol, strânge intre coapse organele genitale
şi admiră in oglindă:
slăbiciunea,
vârsta,
luxul.