În Vancouver, populația este atât de diversă încât poți găsi restaurante cu specific autentic din toate zonele lumii: poți mânca sushi japonez sau supă pho vietnameză, rață Beijing sau pachețele de primăvară chinezești, berek cu airan la restaurantul turcesc, buritto la mexicani, un bagel evreiesc fiert și apoi băgat în cuptor la brutăria lui Solly, dar și un gulaș grozav la restaurantul cu specific transilvănean.
În cartierul gay, totul este multicolor, iar în săptămâna dedicată acestora, străzile au răsunat de muzica diferitelor concerte care s-au ținut în cluburi sau în aer liber, ultima zi a evenimentului fiind marcată de Gay Pride Parade, la care au fost prezenți peste 100 000 de participanți, după cum au scris ziarele din ziua următoare.
Punctul forte al Vancouverului este protejarea naturii și a mediului curat. Orașul este împânzit de piste de bicicletă, aerul curat se simte peste tot în oraș, mai puțin la ora mesei, când toată lumea iese pe stradă și se îndreaptă spre locul unde va lua lunch-ul. Downtown-ul se umple atunci de un miros de fast-food și de de ulei încins. În parcuri însă nu există acest moment neplăcut.
Parcul cel mai vestit, Stanley Park, poate fi străbătut pe diferite trasee în care întâlnești păduri cu pâraie și mici cascade, traversate de podețe din lemn, lacuri cu nuferi, o mlaștină cu păsări de baltă, fel de fel de animale mici – ratoni, veverițe, arici, tăindu-ți calea. Aleile urcă și coboară printre arbori și flori cu denumiri trecute pe etichete în dreptul fiecăruia, ca într-o grădină botanică.
În parc se află și cel mai mare acvariu din Canada, instituție de interes public dedicată conservării și cercetării vieții acvatice. Pe lângă sumedenia de specii diferite de pești de toate mărimile, formele și culorile, poți vedea, într-un bazin uriaș cu pereți din sticlă groasă, tratată pentru a rezista presiunii apei, rechini și balene, precum și tot felul de animale și plante marine.
Clădirea a fost modernizată de curând, devenind un model de «clădire verde». Este încălzită cu panouri solare fotovoltaice, care transformă energia solară în energie electrică pentru consumul propriu, iar pereții exteriori sunt termoizolati și protejați de influența mediului exterior prin acoperirea lor cu o structură pe care sunt agățate panouri cu pământ în care cresc diferite plante rezistente la schimbări de temperatură și umiditate. Astfel, fațadele formează covoare multicolore, protejând construcția de soare și frig.
Aceeași tendință de a proteja mediul și de a reduce procentul de dioxid de carbon din atmosferă se poate vedea în tot orașul. Au fost create zone plantate în terase, pe acoperișuri, pe ziduri, în spațiile pietonale. Primarul Vancouverului, Gregor Robertson, reales pentru al doilea mandat în noiembrie 2011, a declarat înaintea Olimpiadei de iarnă din 2010, că va face din Vancouver cel mai verde oraș din lume până în 2020. După ce a bordat în întregime carosabilul cu piste pentru biciclete (mai bine sau mai prost trasate, dar ele există în tot orașul), acum pune accentul pe noi tehnologii pentru utilitățile și climatizarea construcțiilor, precum și pe utilizarea energiei regenerabile și a producției alimentare locale. În sprijinul ideilor sale aduce și argumentul că datorită lor, afacerile din zonă nu au fost afectate de criza globală.
În aceeași idee de schimbare a direcției de dezvoltare viitoare a orașului, trebuie menționat că dacă în anii ‘80 ai secolului XX emblema orașului era turnul Harbour Centre, cea mai înaltă clădire de birouri din Vancouver cu restaurant panoramic rotitor, ce domină orașul prin înălțimea de 146 m, în ultimii ani, emblema orașului a devenit Canada Place, clădire asemănătoare unui vapor iar arhitectul acesteia, Matthew Soules, unul dintre promotorii noilor concepte urbane.
Ca parte a acestui concept, sunt promovate evenimentele ce au loc în aer liber, în nenumăratele zone de agrement din jurul orașului, weekendurile se pot petrece pe trasee montane, pe plajele din jurul golfulețelor, sau în croaziere, printre insulele din apropierea țărmului, de unde pot fi văzute focile care ies la soare printre pietre.
Dintre construcțiile istorice, câteva sunt deosebite prin arhitectura lor și au fost conservate și aduse la strălucirea de odinioară: Fairmont Hotel Vancouver, construit în 1939, pe locul unor alte hoteluri cu același nume, demolate anterior, Marine building, decorată în stil art-deco, cu bazoreliefuri reprezentând animale marine, dată în folosință în 1929, Christ Church Cathedral – o biserică anglicană ridicată în stil neogotic, cu ziduri din piatră și vitralii colorate, terminată în 1895, punct de reper în centrul orașului, printre zgârie-nori, construcția neoclasică a Galeriilor de artă, sau vechea clădire a Universității British Columbia sau podurile Burrard, dat în folosință în 1932 și Lions Gate Bridge, în 1938, construcție inginerească metalică deosebită, modernizată în câteva rânduri și luminată electric.
Construcții mai noi, deosebite sunt : clădirea Canada Post, proiectată de către firma McCarter Nairne & Partners, fiind cea mai mare clădire cu structură de oțel din lume în 1958 când a fost terminată, Biblioteca Publică Vancouver, proiectată de arhitectul Moshe Safdie și dată în folosință în 1995, clădire cu o arhitectură inspirată din cea a coloseumului din Roma, amplasate în zona cea mai centrală a downtown-ului.
O clădire extrem de modernă pentru conceptul experimentat în 1980 de clădire verde, cu structură de beton și acoperiș din elemente spațiale de metal, cu mari suprafețe plantate, inclusiv acoperișul, bazine și fântâni cu căderi de apă, este Law Courts Building, proiectată de arh. Arthur Erickson. O altă clădire experiment, contoversată azi, când se pune problema siguranței clădirilor în așteptarea unui cutremur iminent, (Vancouverul fiind așezat pe o falie ce poate provoca cutremure mari în orice moment), este o clădire turn de birouri, cu o consolă de 6 m deasupra parterului, în jurul unui pilon central din beton și agățată la partea superioară a acelui tub de beton ce adăpostește scările și ascensoarele clădirii.
Clădiri deosebite sunt și cele ale Science World, inspirată de domul geodezic creat de R.B. Fuller, sau stadionul BC Place, cu o structură metalică pentru un acoperiș retractabil.
Am lăsat la sfârșit parcurile minunate, unde te poți relaxa și unde se petrec săptămânal evenimente pentru toată familia, concerte de jazz, rock sau muzică specifică din toate colțurile lumii, unde vin formații și orchestre invitate să concerteze cu ocazia numeroaselor festivaluri dedicate țărilor lor. Am avut ocazia să văd focurile de artificii italiene deasupra English Bay, împreună cu sutele de mii de localnici dornici să vadă un spectacol deosebit de sunet și lumină, să ascult pe străzile downtownului muzică braziliană și să mănânc preparate specifice braziliene de ziua dedicată lor, m-am delectat cu dulceața murelor coapte culese de pe marginea aleilor din parcul din Port Moody, unde poți vedea puii de somon innotand pe sub pietrele pârâiașelor ce se varsă în ocean prin Burrard Inlet. Sunt multe lucruri despre care aș mai putea povesti, dar pe scurt, amintesc doar de insula Granville, unde este locul artiștilor plastici cu universitatea și atelierele lor, cu expoziții și cu zona de shopping preferată de copii și de cei ce doresc să-și procure fructe și legume proaspete din piață, direct de la producători, sau de Univeritatea Simon Fraser (SFU) cu campusul ei așezat pe Burnaby Mountain.