Ca tînăr pensionar am devenit milionar… în timp. Încă mă ocup de alţii, dînd consultanţă în proiectare de construcţii, şi asta în primul rînd pentru a mă simţi util.
Da, e bine să ai continuitate; nu numai că te simţi încă folositor, dar mai ai şi un supliment financiar neneglijabil.
Am ajuns, în fine, să mă ocup mai mult de mine. Am ajuns să mă ocup mai mult de suflet şi mai puţin de soartă. Am agonisit suficient ca să-mi menţin nivelul chiar dacă pensia nu-i salariu. Am ajuns în faza de viaţă, cînd soarta, ziua de mîine, au trecut pe ultimul plan, pe primul fiind plăcerea de a mă ocupa de propiul meu suflet. Am devenit Master în Reiki, mă ocup şi de Meditaţie călăuzită. În primul rînd pentru mine, şi apoi pentru alţii.
Computerul mi-a înlocuit scrierea de mînă şi maşina de scris, internetul mi-a înlocuit ziarele şi poşta, aparatul foto digital, mi-a înlocuit albumele, Clubul de Gym înlocuindu-mi alergătura şi interminabilele şedinţe.
Din lumea copilăriei am rămas cu cărţile savurate pagină cu pagină; foşnetul paginilor în cîntul valurilor mă destind pînă la aţipeala plăcută în şezlong sub mîngîăerea blajină a soarelui mediteraneean.
N-am renunţat la sala de cinematograf, teatru, concert, muzeu. Cu prietenii, mă întîlnesc la o ulcică de vin şi un pahar de vorbă. Mai mult discutăm despre meleagurile pe care deja le-am vizitat, şi pe care urmează să le străbatem. Itinerariile ni le alegem din ce în ce mai uşor accesibile, lăsînd timp mai lung odihnei (nu mai ţinem cont de zile, ci de posibilităţi fizice).
Şi uite aşa anii trec, transformîndu-i în tinereţe fără bătrîneţe.
„TREBUIE SA ÎMBATRÂNESTI FRUMOS SI SA TE ÎNDEPARTEZI NATURAL DE LA LUCRURILE PE CARE NU LE MAI POTI FACE”. Au fost cele din urma cuvinte ale Domnitei Ileana (alis Maica Alexandra), Principesa de Habsburg prin casatorie, una din fiicele Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, atunci când a hotarât sa se retraga la Mânastire, calugarindu-se…
Cuvinte simple, asa cum întelegea Ea sa se adreseze tuturor oamenilor, dar pline de esenta, pentru ca, în fond, este normal ca trecând la vârsta senectutii sa nu mai putem face sport ca la vârsta tineretii sau alte activitati ce solicita fizicul, totusi ramânând activi fizic, nu stând într-un balansoar privind televizorul sau jucând BINGO… Ceea ce ramâne însa intangibil, în afara de exceptii, sunt spiritul si cele asimilate mintal la tinerete, ca sa ai ce lasa în urma descendentilor.
Organizarea vietii la vârsta senectutii, este un MODUS VIVENDI al fiecarui individ, pentru ca, ASA CUM NE-AM ASTERNUT LA TINERETE, ASA VOM DORMI LA BATRÂNETE.
Întrebarea mea este – ce vor face unii tineri, care sunt obositi fizic si mintal de la tinerete?