Mă plimb pe strada plină de hârtoape
De mână cu tine.
Vrăjit parcă de aerul tău,
De gândurile-mi anulate,
Nu văd nimic altceva împrejur
Decât pe tine!
Plutesc parcă
Într-un peisaj împodobit
În cearşafuri albe, imaculate.
„Dar vino-ţi în fire, băiete!
Priveşte în jur!
E doar un decor mincinos.
Nici eu nu sunt eu; e doar o fantomă.
Nici tu nu eşti tu; e gândul tău, doar.”
Albul parcă s-a schimbat în gri.
Cu tine de mână
Mă plimb pe strada fără trotuar.
Dan David, Los Angeles, martie-31-2006.