Cuvântul “macioism” este un barbarism. Fiind un barbarism oricum, am optat pentru forma de scriere cu “ci” în loc de “ch” (“machoism”). Dacă o fi având sau nu o largă răspândire în limba romană nu-mi dau seama, dar noi îl mai folosim în familie şi între prieteni din când în când pentru a desemna o anumită trăsătură despre care voi vorbi imediat. Am observat că nimeni nu pare să nu-l cunoască, în afară de copii. Aşadar ar trebui un pic explicat. El provine de la cuvântul spaniol sau portughez “macho”.Folosit pentru a caracteriza o atitudine, el desemnează un comportament care exhibă un exces de masculinitate, pe o plajă aflată între un aer conştient sau nu de virilitate şi extrema şovinismului masculin. Am folosit în ultima propoziţie şi o uşoară adaptare a unei descriei făcută în Wikipedia pentru cuvântul“Machismo”, fiindcă mi s-a părut potrivită.
Teza pe care v-o supun reflecţiei este că există societăţi pre-macioiste, macioiste şi post-macioiste, iar cultura romană (şi probabil alte câteva culturi) este o cultură de tip macioist multilateral dezvoltat, şi am să explic imediat ce înţeleg prin asta.
Aş da la o parte rapid, prin câteva exemple, pre- şi post-macioismul, deşi nu-i voi dezavua pe cei care vor dori să dezvolte subiectul în ecouri. Chiar merită discutat.Pre-macioiste sunt societăţile de tip musulman sau evreieşti ultra-ortodoxe, unde este un fapt stabilit că femeia este inferioară. Acolo bărbaţii nu au nimic de dovedit, femeia nu are nimic de cerut. Femeia nu poate pretinde să meargă umăr la umăr cu bărbatul arab pe stradă (bărbatul, care are numai doi umeri de la natură, nu-i poate împărţi echitabil între 3-4 neveste, aşa că pentru a nu jigni pe niciuna, ele sunt obligate să îl urmeze la câţiva paşi în urmă – sic!), nici să participe la viaţa publică, nici să şofeze, la o adică. Evreii ultraortodocşi vor petrece şi vor dansa cu alţi bărbaţi, femeile lor aşteptând liniştite şi netulburate ca petrecerile să se termine şi ele să poată spăla vasele şi freca podelele.
Post-macioiste sunt probabil puţine societăţi pe lume, unde femeile sunt cele care nu au nimic de dovedit…Nordicii, vest-europenii, canadienii şi nord-americanii par să facă parte, în mare, din această categorie (desigur, fiecare societate îşi are agitaţii ei, dar generalizările pe care le facem aici se referă la tendinţe statistice.
Poate că unul dintre cele mai reprezentative comportamente în societatea macioista multilateral dezvoltată este reflectat de un atac la adresa uneia dintre colegele noastre de redacţie care a exprimat o opinie favorabilă în direcţia respectării drepturilor persoanelor homosexuale. Atacul a fost postat sub forma următorului comentariu care a ajuns la gunoi: “[…], dacă ne întâlneam mai la tinereţe şi dacă prezentai o caroserie corespunzătoare, te asigur că te urcam eu pe pereţi de-ţi vindecam imediat şi pentru totdeauna concepţiile homofile! Dacă ai fi mai tinerică şi acceptabilă ca fizic, ţi le-aş putea scoate din cap şi acum!”
Ce înţelegem noi din acest ecou? Păi exact ceea ce spune, şi anume că respectivul, care nu se străduie nici măcar să-şi asigure anonimatul, pagina lui web putând fi uşor găsită în Internet, adresează fără cea mai mică jenă o ameninţare de natură sexuală unei doamne care are opinii împotriva discriminării minorităţilor sexuale. Ba, chiar, preocupat de o posibilă interpretare că nu ar mai avea destulă energie (legată de acel “mai la tinereţe”), revine şi adăugă că ar putea şi acum, de parcă ar interesa pe cineva. Va las să comentaţi acest exemplu…
Am solicitat pe o listă pe care se află câteva zeci de intelectuali români cu preocupări declarate sau implicite în domeniul rectitudinii politice şi al urbanităţii vieţii sociale, un sprijin pentru soldatul Florinel Enache, triplu amputat în Afganistan, membru al trupelor NATO cu care România contribuie la menţinerea păcii în acea ţară. Un singur participant la listă a răspuns, scuzandu-se că are leafa prea mică – deşi nu menţionasem nici o sumă iar sprijinul putea fi şi moral. Participanţii, “macho” în majoritatea timpului (şi cu asupra de măsură uneori) au “dispărut” complet în faţa acestei propuneri. Să mă mai mire că am primit, ocazional, şi anecdote misogine prin această listă?
Zilele trecute am primit de la colaboratoarea noastră Liliana Popescu o propunere de video pentru rubrica TV.ACUM, cu următorul conţinut:
Link:
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=1ShGroVXW_k
Comentariu:
Este un cântec care a fost propagat de jurnalul adesea rasist şi homofob Academia Catavencu, cântat de o trupă cunoscută tinerilor – şi care a circulat pe Facebook şi bloguri; mai important: la care s-a reacţionat cu apeluri de boicot la adresa jurnalului şi trupei de muzică Maxi Taxi.
“S-a reacţionat” – scrie Liliana. Deci speranţe mai există în România. Ce părere aveţi, chiar mai există? (nu va grăbiţi, vizionaţi filmul, şi dacă nu aveţi nevoie să vă reveniţi imediat, poate ne spuneţi care este reacţia dv. imediata!)
Exemple de politicieni care se adresează publicului cu mahalagisme au fost şi vor mai fi (din păcate, din ce în ce mai dese), nu are rost să insist, sunt dintre cele mai cunoscute.
În fine, un ultim exemplu privit din două unghiuri, şi o concluzie.
Primesc printr-un mesaj nesolicitat (dar care nu mă deranjează pentru că pot filtră automat mesajele nesolicitate) informaţia potrivit căreia la Spitalul Sf. Măria din Iaşi s-ar afla 57 de copii abandonaţi: http://www.financiarul.ro/2012/10/16/cei-57-de-copii-abandonaţi-la-spitalul-sfântă-măria-au-nevoie-de-o-mâna-de-ajutor/
Evident că o asemena ştire mă înfioară şi încerc să aflu adevărul şi pe alt canal, rugandu-l pe senatorul care mă reprezintă în România să obţină mai multe date (el va putea merge de altfel şi la faţa locului că să cunoască această realitate – şi sper că mai mulţi dintre dv. să-i solicite acest lucru prin ecourile dv.). Raymond Luca, despre el este vorba, îmi răspunde verificând din surse credibile că e vorba de circa 20 de copii, nu de 57. Văd în această nu doar macioismul presei din România care, în foamea după senzaţional triplează cifrele nenorocirilor, îşi împănează publicaţiile cu fete semiimbracate sau îşi etalează agresiv culorile, asemenea păsărilor-mascul în natură.
Văd un sistem în care avem ca input macioism, ca mecanism intern majoritar nepăsarea, iar ca output copii abandonaţi.
Mai evident şi mai dăunător a fost pentru cultura chineză, „macioismul” lor, în epoca când această expresie era lipsită de particula „ci”.Ciudată asemănare ! Macioism=Maoism.
Aceiaşi tendinţă spre incultură,(politică,socială,administrativă,homofoba), o au şi expresiile de „becalizare”-folosită de Petru Clej,căreia mi-am permis să-i asociez şi expresia de „îm-Be-ci-lizare”.
Este bine că aţi delimitat pre-macioismul la societăţile musulmane şi ultra-ortodoxe evreieşti.
Pentruca a existat şi matriarhatul din preistorie, şi grupările „amazonice” din mitologia greacă, cu macioism de sex feminin ! Iar simbolizarea dragostei pentru Dumnezeu,prin opera lui Solomon „Cântarea Cantarlor”, compensează în bună măsură pre-macioismul, prin imaginea umană si dominanta a Sulamitei.
Şi se pare că mersul necesar al istoriei umane spre un matriarhat modern, în care statele să fie conduse exclusiv de femei,are şansa să pună capăt nu numai macioismului, ci şi multor alte „rele” sociale.
D-le Sfartz,
Toate remarcile dv., interesante si bine tintite. Chiar si eu m-am gandit la maoism cand am scris macioism. Poate va scrie cineva despre alte efecte ale culturii orientate spre dominatia barbatului (depopularea de femei in China, uciderea pruncilor de sex feminin in India…)
Este foarte interesant faptul ca inclinatia indienilor si chinezilor spre a avea numai baieti (in proportie de 80%) este contracarata de inclinatia occidentalilor de a avea aproape numai fete! (tot in proportie de 80%).
Acest lucru a fost discutat cu ocazia primei realizari reusite a „comandarii sexului copiilor” pe baza selectiei ovulelor fecundate, in SUA.
Cu aceasta ocazie se poate spune ca eugenia ca stiinta in sfarsit este…legitima! Spun asta pentru ca acum nu se mai pune problema „eliminarii” unor fiinte umane, ci doar a unor ovule fecundate, carora li se extrage o singura celula din 8 disponiblile pentru a se afla daca ovulele respective prezinta probleme genetice.
Afirmatia Dvs. Stimate Domnule Anton Constantinescu, poate ca este confirmarea unui gen de „adaptare prin selectie” asistata,in locul selectiei naturale.Europenii, care au trecut prin atatea conflagratii, care au afectat in special sexul masculin, au, involuntar, tendinta de a avea fetite, iar chinezii fiind foarte saraci, au tendinta de a avea baieti, aducatori de venituri. Eugenia este inca sub semnul intrebarii, chiar daca ea se practica la nivel celular.Oare este o mare diferenta, intre a ucide un animal lipsit de constiinta de sine, sau a ucide o celula purtatoare de informatie genetica?
Reactionez mai tarziu, abia acum am citit articolul, care-mi place foarte mult. Maine dimineata il postez pe fb, ca sa aiba audienta. Am citit si articolul si comentariile despre Becali. Chiar in aceasta seara se pare ca a „becali” la RTV, numind-o pe Andreea Pora „ciocanitoare”, iar Pora a plecat din emisiune.
Ma gandesc impreuna cu un mic grup sa gasim o platforma adecvata pentru a expune pe toti candidatii cu atitudini misogine, astfel incat sa convingem cat mai mult electorat (feminin in primul rand) sa nu-i voteze. Deci, da, suntem in plin avant al macioismului multilateral dezvoltat, iar noi incercam sa producem oarece lichid de frana, dar poate ca vom descoperi si antidotul la un moment dat 🙂