Îmi aplec geana sângerândă
pe ochii agăţaţi în pânza de păianjen
a irişilor din vaza albă
de viaţă
mă rog dar iar asudă
palma ce sprijină seara
pâlpâie speranţe pătuţul din spital
de viaţă
îngenunchează puterea de bunic
pe spătarul nopţilor uitate
mă regăsesc începutul trecut
de viaţă
s-a născut Anisia sub bolovanul de destin
şi râuri de lacrimi fiica mea adună
rugându-se la Cel Divin
de viaţă