De ce spunem:”te iubesc”?

Oare pentru că acolo,în cuvinte

Si-a găsit casă un înger ?

« te iubesc »pànă ni se tocesc buzele…

Pànă ajungem să credem ca iubim

Cu adevărat.

“te iubesc”pentru ca fiecare părticică din noi

Se simte datoare să îi spuna celeilalte

Că nu poate trăi singură ?

 

.

« te iubesc » spune piatra în

Nemişcarea ei

Si muntele o crede

Pentru că nu poate trăi singur…

Te iubesc,piatro !

-Spune muntele-

Si noi continuăm să îi invidiem consistenţa.

.

Si totuşi…

De ce spunem : « te iubesc »,

Iubito !?

.

mi-s buzele piatră lustruită de ràu

iar te iubescurile mele,ràndunele gàrbovite din abecedarul copilăriei…

un te iubesc si cu un te iubesc

oare càt face ?