De ce spunem:”te iubesc”?
Oare pentru că acolo,în cuvinte
Si-a găsit casă un înger ?
« te iubesc »pànă ni se tocesc buzele…
Pànă ajungem să credem ca iubim
Cu adevărat.
“te iubesc”pentru ca fiecare părticică din noi
Se simte datoare să îi spuna celeilalte
Că nu poate trăi singură ?
.
« te iubesc » spune piatra în
Nemişcarea ei
Si muntele o crede
Pentru că nu poate trăi singur…
Te iubesc,piatro !
-Spune muntele-
Si noi continuăm să îi invidiem consistenţa.
.
Si totuşi…
De ce spunem : « te iubesc »,
Iubito !?
.
mi-s buzele piatră lustruită de ràu
iar te iubescurile mele,ràndunele gàrbovite din abecedarul copilăriei…
un te iubesc si cu un te iubesc
oare càt face ?
….te iubesc si cu inca un te iubesc spun aceiasi indragostiti/te , sau personagii diversi , altor diverse persoane?….iata dilema , asta-i problema
care ma preocupa dupa lectura poemului ….