Lana se joacă pe sobă

tălpile o frig dar ei îi place să-i clocotească sîngele

iar acolo nimeni n-o vede cînd îi coase rochia păpuşii

pe care mama i-o va aduce azi de la oraş

ea nu ştie mărimea păpuşii

însă îşi închipuie că va fi mică

fiindcă mama are bani puţini

iar tata nu iubeşte jucăriile

tata este încruntat cînd masa nu-i gata

sau cînd eu citesc alte cărţi decît cele de şcoală

de aceea Lana îmi aşează cartea de la bibliotecă

deasupra manualului şcolar

pe care-l ţine puţin înclinat

ca pe un steag de pace

însă chiar şi aşa cînd citesc tot nu mai înţeleg nimic

din cauza frisonului care mă zgîlţîie cînd tata se uită la mine

uneori tata cîntă şi spune poezii

cînd dezghioacă ştiuleţii

şi focul duduie în sobă

aceleaşi poezii şi aceleaşi romanţe

de care Lana nu se plictiseşte

fiindcă nu te poţi plictisi niciodată de veselia unui tată încruntat

Lana i-a cusut deja o întreagă garderobă păpuşii

din cîrpele pe care mama le taie şi le face cozi

pentru războiul de ţesut

în vacanţa de iarnă şi eu tai cîrpe

le cos şi le fac ghem

din cîrpele mele mama face un curcubeu

pe care-l aşază pe duşumea să nu-mi fie frig

se face seară şi mama nu mai vine

a venit doar păpuşa

şi rochiile Lanei îi vin ca turnate

păpuşa plînge şi o îmbrăţişează pe Lana.