Lana se joacă pe sobă
tălpile o frig dar ei îi place să-i clocotească sîngele
iar acolo nimeni n-o vede cînd îi coase rochia păpuşii
pe care mama i-o va aduce azi de la oraş
ea nu ştie mărimea păpuşii
însă îşi închipuie că va fi mică
fiindcă mama are bani puţini
iar tata nu iubeşte jucăriile
tata este încruntat cînd masa nu-i gata
sau cînd eu citesc alte cărţi decît cele de şcoală
de aceea Lana îmi aşează cartea de la bibliotecă
deasupra manualului şcolar
pe care-l ţine puţin înclinat
ca pe un steag de pace
însă chiar şi aşa cînd citesc tot nu mai înţeleg nimic
din cauza frisonului care mă zgîlţîie cînd tata se uită la mine
uneori tata cîntă şi spune poezii
cînd dezghioacă ştiuleţii
şi focul duduie în sobă
aceleaşi poezii şi aceleaşi romanţe
de care Lana nu se plictiseşte
fiindcă nu te poţi plictisi niciodată de veselia unui tată încruntat
Lana i-a cusut deja o întreagă garderobă păpuşii
din cîrpele pe care mama le taie şi le face cozi
pentru războiul de ţesut
în vacanţa de iarnă şi eu tai cîrpe
le cos şi le fac ghem
din cîrpele mele mama face un curcubeu
pe care-l aşază pe duşumea să nu-mi fie frig
se face seară şi mama nu mai vine
a venit doar păpuşa
şi rochiile Lanei îi vin ca turnate
păpuşa plînge şi o îmbrăţişează pe Lana.
…cum se poate ramane indiferent , cand papusa plange , si-o imbratiseaza pe
Lana ?…
Uite ca se poate… poate ca numai Lana o vede pe păpușă cum plânge…
…e grozava lana asta , halal de mama care a facut-o , ZAU asa .
ceva namaipomenit , dar lesne , foarte lesne de iubit .