Lana s-a îndrăgostit
de fratele profesorului de matematică
umblă toată ziua cu capul în nori
norii au umplut toată casa
nu mai găseşti nimic de răul lor
nici o foarfecă să-ţi tai unghiile
să tai norii ăştia cu ochi negri
să tai toate plantele astea ciudate care intră prin pereţi
şi o îmbrăţişează pe Lana
privirea lui din nori i se strecoară în glas
şi nu şi-l mai aude
glasul ei se aşază pe orice alt zgomot
să-l liniştească
i se strecoară în obraz
şi nu-şi mai vede mîinile
mîinile ei sînt împletite cu salcia de la poartă
unde ea se întîlneşte pe furiş cu el
cînd toţi ai mei dorm duşi
şi casa se roteşte după somnul lor
jumătate din noapte se face zi
cînd cîinii vecinilor latră a om străin
numai cîinele nostru se gudură pe lîngă iubitul ei
şi-i îmblînzeşte pe ceilalţi cîini
şi încet-încet se face iar noapte
el vine îmbrăcat în soldat şi miroase a praf de puşcă
ea miroase a regina nopţii şi tremură în braţele lui
îşi înăbuşă toate spaimele
apoi stă toată ziua în acea îmbrăţişare ca hipnotizată
deşi o doare şi o face să nu-şi mai amintească nimic din ce i-a spus el
numai cînd trece pe lîngă tufele de regina nopţii
simte un miros ciudat de praf de puşcă.
…cate aventuri… cate schimbari de trup si suflet, aproape de necrezut… dar e marcat ca la un sismograf, sau cel putin ca la un poligraf ultra, infra, extra sofisticat…
Imi place mult cum vezi tu poezia mea…iti multumesc pentru ca ma citesti cu ,,electrocardiograful”…:)