Lana stă în rama fotografiei
mama i-a pus părul pe moaţe peste noapte
cu oţet de mere
şi în cîrlionţii blonzi i-a prins funde mari albe de mătase
e îmbrăcată într-o fustă neagră plisată şi bluză albă
poartă pantofi negri de lac şi şosete albe
şi-a scos cravata de pionier şi a aruncat-o în şifonier
cînd să iasă pe uşă
mama nu a observat
în dimineaţa aceea teribilă
cînd avea să meargă în tîrg la fotograf
pentru prima dată
Lana o ţine pe Ruxandra de mîini cu braţele încrucişate
de parcă ar urma să pornească un dans
zîmbetul ei a pălit puţin de la şocul bliţului
însă chiar şi aşa este irezistibil
ea a mers pe jos pînă în tîrg
drumul e lung şi plin de praf iar soarele îţi sleieşte puterile
ea simte că are două trupuri
unul care merge şi altul care stă
abia în marginea pădurii se odihnesc amîndouă
în pădure sînt multe umbre care se mişcă printre copaci
umbrele au ochi şi o limbă roşie lungă care-i intră sub piele
ea stă cuminte lîngă coşul de răchită al mamei
acolo îşi schimbă şi încălţările
fotograful se uită printr-o cutie
şi îşi acoperă capul cu o pînză neagră ca un bau-bau
Lana simte că aerul o strînge
mama oftează şi o sărută pe Ruxandra
fotografia va fi gata peste şapte zile
nimeni n-o vede pe Lana în fotografie.
„…fotografia va fi gata peste şapte zile
nimeni n-o vede pe Lana în fotografie”. O incheiere asa cum imi place.
…Lana, Lana, Lana Cosanzeana, au trecut 7 zile, fotografia e gata, dar eu n-am vazut-o ca NU mi-ai trims-o. Mai ai o copie si pentru mine? Daca da, trimite-o, daca nu, comanda fotografului una speciala … daca iarasi nu, invita-ma si-am sa vin sa te vad personal de anul nou.
La revedere , Itzhak Bareket .