Nu-mi propun aici să fac o analiză politică a şanselor celor doi candidaţi. Cred că există deja mult prea multe asemenea demersuri! În schimb voi discuta despre câteva aspecte mai puţin cunoscute ale societăţii americane.
Încep cu un lucru greu de înţeles: o prima impresie, ce-i drept şocantă, pe care am avut-o când am sosit, cu destui ani în urmă în SUA, a fost legată de… proletcultism şi „realizările măreţe” de canale navigabile. Se pare că nici măcar aceste proiecte megalomane nu au fost inventate de… comuniştii ruşi, cum credeam. Cine foloseşte azi aşa-zisul metrou din Newark, New Jersey, are ocazia să vadă în staţiile respective o serie întreaga de mozaicuri cu „muncitorul zelos care loveşte, cu puterea braţelor vânjoase, cu ciocanul, într-un baros”.
Aceste mozaicuri din anii ’20 ai secolului trecut strălucesc în staţiile metroului (majoritatea lor fiind azi la suprafaţă!) ca un fel de ironie la adresa comunismului mondial. Nu de alta, dar acel „metrou” a fost construit pe ruta unui canal cândva navigabil, la realizarea căruia au lucrat mii de oameni!
Singura diferenţă (totuşi enormă!) constă în faptul că în momentul când americanii au văzut că în loc să câştige bani, ei pierd, au renunţat pe loc la această idee (a canalelor!). Ceea ce nu s-a întâmplat în ţările comuniste!
Dar dincolo de acest exemplu există destule altele care m-au dus cu gândul la comparaţii interesante. De exemplu când în SUA sub conducerea lui George W. Bush s-a lansat sintagmă „compassionate conservatives”, această mi-a adus aminte de „socialismul cu faţa umană” de la noi.
Ambele sintagme trădează nişte adevăruri: la noi „socialismul” şi „comunismul” nu au avut niciodată o „faţa umană”, iar în SUA curentul conservator nu a fost niciodată „compasionat”. De ce afirm acest lucru? Pentru că republicanii s-au opus de fiecare dată curentelor şi deciziilor progresiste, în esenţă umanitare.
Pentru drepturile civile a trebuit intervenţia unui politician democrat, teribil de talentat şi după părerea multora, subapreciat, Lyndon Johnson. Iar victoria în luptă pentru drepturi civile a avut şi are şi azi un impact enorm asupra istoriei sociale şi economice a SUA! Vreau să fiu totuşi foarte corect: la consfinţirea drepturilor civile şi la instaurarea securităţii sociale prin cele două programe Medicare şi Medicaid s-au opus şi democraţii din sud, care acum nu mai vor să recunoască nimic.
Citind disputele de atunci, am avut uriaşa surpriză să constat că argumentele folosite împotriva drepturilor egale pentru populaţia African-Americană au fost identice cu cele folosite până recent în discuţiile despre drepturile homosexualilor. Mutatis mutandis, practic chiar şi structura frazelor respective a fost identică! S-au scris mai multe articole pe această tema în presa americană.
Apoi în cazul securităţii sociale (azi aprobată în proporţie de 100% de americani), conservatorii republicani au votat în mare măsură contra, spunând că aşa ceva înseamnă comunism. Care este urmarea azi? Nimeni nu le mai contestă. Există doar diverse propuneri de a le face ceva mai uşor de suportat de economia americană. Acum, când preşedintele Obama a lansat programul care asigură asigurări medicale pentru întreaga populaţie a SUA („universal healthcare”), partidul Republican este iar contra.
Evident că există multe imperfecţiuni în acest nou program, dar, la fel ca în cazul celorlalte programe, multe din ele pot fi corectate în anii următori, fără a renunţa la ideea după care chiar şi atunci când ţi-ai pierdut serviciul (din cauza ta sau din alte cauze) este totuşi normal să nu mori pe stradă ca un câine vagabond în România (că aici în SUA nu există aşa ceva – câini vagabonzi). Este adevărat că în ultima vreme exagerările s-au manifestat mai degrabă în sens contrar: prea mulţi americani trăiesc azi cu „cupoane”. Aproape 50 de milioane!
Dar sunt destule alte observaţii de făcut. De exemplu, am asistat în ultima vreme la o schimbare interesantă în retorică politică. Indiferent ce se întâmpla în SUA, unii menţionează din ce în ce mai mult „the american exceptionalism”, adică „excepţionalismul american”. Care, evident, îi scuteşte pe americani să suporte consecinţele greşelilor lor proprii.
De obicei retorica superiorităţii, manifestată ca o insignă la piept arăta mai degrabă că e vorba de un complex invers, de inferioritate. Aici îmi vine în minte şi „protocronismul românesc”. Americanii resimt, fără îndoială, faptul că influenţa americană în lume este în scădere şi apăsă acum pe butonul „superiorităţii”. Ceea ce nu a fost cazul în trecut, când această superioritate era necontestată.
Ceea ce spun aici nu diminuează în nici un fel succesele bine cunoscute înregistrate în toate domeniile în SUA. Chiar şi crizele economice au dus la progrese excepţionale. Aici aş cita apărarea preşedintelui Obama pe care a folosit-o când a fost atacat în privinţa „exportării joburilor în China”. El a spus, în esenţă: „noi nici nu vrem să readucem înapoi în SUA tot ce am acceptat să fie efectuat în China pentru industria americană. Toate „joburile” de asamblare care necesită un nivel redus de tehnicitate vor fi lăsate acolo. Dorim ca economia americană să aibă un nivel tehnic cât mai ridicat”.
Trebuie totuşi să recunoaştem că în disputa actuală, partidul Republican are mai multă dreptate când vine vorba de crearea de profituri, de bani. Republicanii sunt, se pare, cu mult mai buni la repunerea în funcţiune a motorului economic, şi deci sunt mai potriviţi pentru criza economică actuală. Partidul Democratic este în general mult mai bun şi mai echitabil în privinţa aspectelor sociale.
Republicanii au dreptate când critică mentalitatea după care crearea a cât mai multor comitete şi comiţii ar ajuta performanţele şcolare ale elevilor şi studenţilor americani. Există multe exemple, în special în rândul populaţiei minoritare, care arata cum o mare parte a elevilor din această categorie termină liceul fără să ştie să scrie şi să citească!
Aici sunt tentat să fac o paranteză, referindu-mă la sensul cuvântului „minoritate” în SUA. Cu ani în urmă, după ce am fost angajat în primul meu serviciu american, am completat un formular în care m-am identificat că „minoritate”. Şeful serviciului personal a venit la mine furios şi mi-a cerut să schimb imediat acest lucru. Nu ştiam atunci că a te declara „minoritar” implică dobândirea anumitor avantaje…
I-am replicat că eu mă consider minoritar devreme ce abia am venit din România şi nici nu vorbesc perfect engleză. La care el a răspuns: dacă nu eşti nici negru şi nici latino, ci eşti alb („caucazian”) vorbitor de engleză, nu te poţi considera minoritar!
„Ia te uită”, mi-am spus eu. În România eram român de multe generaţii, şi eram într-un fel minoritar. Aici abia am venit şi sunt deja… majoritar!
Privind lucrurile la modul general, nu se poate face abstracţie de faptul că nu numai evoluţia economică, dar şi cea socială, s-au accelerat în ultimii ani. Încercările diverşilor candidaţi republicani de a se folosi de prejudecăţile sociale care au fost încununate de succes la alegerea ca preşedinte a lui George W. Bush au dat rezultate ridicole în acest an. Chiar şi încercarea de a fi pe placul „majorităţii creştine” în privinţa poziţiei faţa de femei a eşuat.
În decursul alegerii candidatului republican, au existat voci care au afirmat că „femeile care folosesc contraceptivele trebuie forţate să-şi pună pe internet filmul actelor lor sexuale” (mă refer aici direct la mârlanul republican Rush Limbaugh) au făcut până la urmă numai rău cauzei republicane.
Iar atacul candidatei Michele Bachmann contra homosexualilor a dus la o imensă bătaie de joc publică la adresa…soţului acesteia, care între altele avea chiar o clinică ce primea bani de la guvernul federal şi care efectua „tratamente de heterosexualizare” asupra tinerilor creştini!
Acest cuplu destul de în vârsta nu şi-a dat seama că Bill Maher (unul din umoriştii politici foarte iubiţi de americani) le-a întins o cursă, şi au căzut cu brio în ea. Încercând să demonstreze că zvonurile despre orientarea sexuală a soţului madamei Bachmann sunt false, ei au marşat pe publicarea unor videoclipuri în care se vede cum acesta (Mr. Bachmann) îşi sărută nevastă cu foc şi chiar dansează cu ea. Au urmat cel puţin două luni de băşcălie la adresa acestui cuplu republican.
După care au apărut tot felul de tineri care au povestit cum au fost „trataţi” în clinică respectivă.
Vrând cu prea mare energie să facă o anumită impresie, este evident că impresia pe care au lăsat-o aceştia a fost chiar aceasta, că au vrut cu tot dinadinsul să facă o impresie.
Dar acest progres înregistrat în toate domeniile are şi anumite piedici subiective: între altele îi stă în cale şi principiul tipic american „if it ain’t broke, don’t fix it”. Adică, dacă ceva nu este stricat, nu încercă să-l repari, că ajungi mai rău decât la început. Acest principiu se aplică azi în multe domenii în care de fapt lucrurile ar trebui schimbate („reparate”).
De exemplu, sistemul de justiţie american a avut multiple eşecuri. Nu mă refer aici numai la eşecurile manifestate în cazul „iertării” sau necondamnării unor criminali notorii (de exemplu în procesul lui O.J. Simpson, când avocaţii acestuia, deturnând discuţia de la crimele lui la rasismul american, au reuşit să-l scape „cu faţa curată”, sau mai recent în cazul Casey Anthony), dar şi la exemplele în care toţi membrii unei comunităţi au fost condamnaţi la închisoare pe motivul unor pretinse abuzuri sexuale asupra a două fetiţe din sistemul de „foster care” (orfelinat). Era la mintea cocosului că în momentul când aceste fetiţe acuza pe TOŢI membrii unei comunităţi, de la preot la poliţist şi de la profesori la educatoare, procesul respectiv trebuia privit cu mare atenţie. Totul s-a terminat cu o „justiţie poetică” atunci când acele fete l-au acuzat chiar şi pe… judecătorul respectiv. Ulterior au declarat că au vrut să se distreze.
Dar, vorbind tot despre justiţie, este de neînţeles cum poate fi condamnat cineva „la două pedepse consecutive cu închisoarea pe viaţă plus trei ani”. Şi alte bazaconii.
Societatea contemporană americană are foarte multe lipsuri şi defecte, numai că este, totuşi, cea mai avansată din lume sub alte aspecte. În plus, schimbarea generală a mentalităţii a prins viteză.
Şi totuşi vreau să adaug că americanii înşişi nu sunt lipsiţi de simţul umorului când vine vorba de autoironizare.
De exemplu unii americani spun şi repetă acest lucru, că „societatea americană este cu siguranţă cea mai liberală societate din lume cu excepţia zonei dintre New York şi San Francisco”. Adică cu excepţia întregului teritoriu al SUA…
Ce-i drept că în SUA cuvântul liberal are alt sens decât în Europa.
Încerc să închei printr-o constatare care poate părea surprinzătoare: cu toată lupta electorală acerbă, se pare că diferenţa dintre programele economice ale celor doi candidaţi este totuşi foarte redusă. CNN a afirmat că această diferenţa ar fi de numai 3% în privinţa redistribuirii avuţiei naţionale. În orice caz sunt convins că indiferent cine va învinge, societatea americană nu o va lua „la vale”.
Şi nici republicanii, după cum nici democraţii, nu vor putea schimbă în mod radical realităţile americane de azi
A aparut un element interesant legat de alegeri: votul copiilor. Din ultimele 8 alegeri votul copiilor a fost corect in 7!
Anul acesta majoritatea copiilor au votat pentru Obama. Este interesant sa vedem daca si de data aceasta minorii „au fler”.
Anton, ce vot al copiilor minori? La ce te referi?
Şi care vot („7 din 8”) îl consideri corect şi „cu fler”, şi de ce?
Este evident un pleonasm si imi cer scuze.
Recunosc ca sunt acum foarte atent la ce se intampla inaintea acestei confruntari. De obicei nu am asemenea scapari. Am vrut sa scriu minori, dupa care am scris si copii.
Cat despre fler, ma refer la faptul ca in acest moment exista o tendinta destul de raspandita de a-l considera pe Mitt Romney ca favorit, in multe sondaje.Suntem inaintea ultimei confruntari dintre cei doi pretendenti la presedentie.
Eu inclin sa cred ca de obicei tinerii au mai multa intuitie.
Tocmai s-a terminat ultima runda de dezbateri intre presedintele Obama si guvernatorul Mitt Romney.
Este evident ca Obama a castigat disputa „la puncte”. Nu e prea clar daca acest lucru va schimba sau nu situatia.
Anton, nu mă refeream deloc la eventualul pleonasm „copii minori” – eu nu mă leg de asemenea chestii.
Am crezut că din ce ai scris ar rezulta eventual că minorii votează în alegeri, dar am citit mai atent şi am înţeles ce vrei să spui: că se fac sondaje printere copii, iar opinia lor coincide foarte bine cu rezultatul efectiv al alegerilor.
Donald Trump a oferit sa doneze 5 milioane de dolari, daca Presedintele Obama isi publica notele care le-a primit in timpul studiilor la Harvard University si Occidental College.
Alexandru Leibovici: Exact!
Sarah Palin isi arata ignoranta, inca o data.
Palin il acuza pe Obama de‘shuck and jive shtick’
„shuck and jive shtick” este un termen care se refera la felul in care sclavii intentionau sa induca in eroare pe proprietarii lor in timpul sclaviei si dupa aceea.
Acesta creatura (Sarah Palin) era sa fie VP a Statelor Unite in 2008.Atata ne trebuia.
Iată cum se apără S.Palin: „Sarah Palin responds to ‘shuck and jive’ criticism”:
http://news.yahoo.com/blogs/lookout/palin-shuck-jive-facebook-matthews-140613602.html
Nu are importanta cum se apara acesta idioata. Nu are nici un fel de scuza.
Eu nu am suficiente cunoştinţe ca să pot să judec esenţa problemei – dacă este sau nu o chestie rasistă – dar cred că este fair să se dea cuvântul şi acuzatului…
Acesta analfabeta, care si-a luat o diploma pe puncte si din gradina ei poate sa vada Rusia, nu are ce sa spuna. Este acuzata pe bun drept si cel mai bun lucru care l-ar putea face, este sa stea in Alaska si sa-si tina gura. Nu stiu de ce Fox News o plateste? Debiteaza cretinisme si este si rasista. Ea, Bachmann si altii ca ele din partidul republican, il ajuta pe Romney sa piarda electia.
Mie imi plac interventiile ei, pentru ca stiu ca urmeaza de fiecare data bataia de joc a umoristului meu favorit, Bill Maher.
Fara tampiti la indemana nici el nu ar avea haz!
Si mie imi place Bill Maher, dar nu todeauna sunt de parere cu el.
Eu am votat pentru Romney, pt ca intre cei doi (Obama si Romeny) am vazut deacum ce este in stare Obama, acum as vrea sa vad ce poate sa faca Romney.
Dar umorul lui Bill Maher este de cea mai buna calitate!
Cat despre Obama, nu pot spune ca sunt dezamagit, penttru ca nu am avut asteptari uriase de la el, cum au avut multi altii. A existat chiar o „credinta religioasa” in el! Iar despre Mitt Romney nu stiu nimic precis, pentru ca in ultimul an el a fost de toate parerile posibile.
@Anton: „despre Mitt Romney nu stiu nimic precis, pentru ca in ultimul an el a fost de toate parerile posibile.”
Exact asta este şi părerea pe care mi-am făcut-o eu despre el.
Stiu un singur lucru…Republicanii are trebui sa analizeze ce s-a intimplat in aceasta electie. Daca nu, istoria se va repeta in 2016. Democratii vor ramane la putere.
O zi sombra pentru Statele Unite si nu numai!
Wanda, Partidul Republican a devenit o caricatura a partidului lui Reagan, un partid al barbatilor albi, habotnici crestini, misogini, homofobi si indragostiti de pistoale si carabine. La tine in California – cel mai mare stat – n-a reusit sa treaca nici de 40%. Candidatii Republicani de la George Bush in 1992 au renuntat la 10% din Colegiul Electoral.
Partidul Republican este „misogin, homofob si habotnic crestin”.
Ei si ce? Oameni ca mine care suntem Independenti si Republicani, avem o putere mare ca sa combatem homofobia. The „Log Cabin Republican” este organizatie gay si l-au suportat pe Romney. Eu sunt membra al acestui grup si fac parte si din grupul LGBT.
In ce priveste ca este un partid al barbatilor albi, nu este adevarat. Sunt mai multi Mexicani-Americani in partidul Republican in functii inalte, decat in partidul Democrat.
Republicanii sunt „indragostiti de pistoale si carabine”. Noi avem dreptul sa avem arme ca sa ne aparam. Cei care intrebuinteaza arme ca sa sparga banca sau sa jefuiasca oameni pe strada sau sa omoare oameni, pot capata arme „on the black market”.
California a votat in majorite pt democrtati. Asta este stiut si republicanii nu prea vin in Calif ca sa incurajeze votul, pt ca stiu rezultatul.
The Stock Market s-a inchis astazi cu cel putin -200 de puncte. La toti ne este frica ca Obama va impune taxe ca sa salveze economia. Marirea taxelor va aduce la exact invers.
Wanda ești în denial ca și comentatorii Republicani. Uite-te pe exit poll să vezi cum au votat bărbații albi, femeile, hispanicii, negrii. Extrapolează aceste tendințe și vezi că Partidul Republican este în deep shit dacă nu renunțe la obsesiile ceainicilor. În plină criză economică Obama este reales, iar Democrații câștigă mandate în Senat și în Camera Reprezentanților!!!!!!!!!! Realizezi ce incompetent trebuie să fie Partidul Republican la ora actuală?
Bush a câștigat 30 de state, Romney 24. De două alegeri încoace, Republicanii nu au câștigat Florida, Ohio, Virginia, Colorado și Nevada.
Las-o baltă, Wanda că n-ai nimic în comun cu acest partid că nu mai este cel al lui Reagan.
Romney a facut o greseala enorma. Ca sa castige candidatura republicana, s-a culcat in pat cu republicanii habotnici crestini si le-a cantat in struna. Dupa ce a fost ales ca reprezentatul partidului Republican, a inceput sa dea inapoi, si sa-si schimbe pozitia. Este bine stiut ca un candidat republican conservator nu va csatiga niciodata. Deci candidatul trebuie sa fie „middle of the road”. Ei, Romney la inceput a fost mult spre dreapta si apoi a inceput sa cante ca un „centrist”.
NU MERGE asta. Americani nu sunt chiar asa de timpiti. Au o doza de naivitate, dar nu sunt total tampiti.
Romney si-a pierdut credibilitatea pt ca a jucat cu fundul pe doua luntre.
Speram ca republicanii vor invata o lectie din afacerea asta. Nu vreau sa fac pariu, pt ca am impresia ca voi pierde. Petru, I am not delusional,I know what’s up!
Troll-ul care scrie comentarii in fiecare zi si noi le punem direct la gunoi, ala este „dilusional” ca noi ii vom publica comentariile.
Ceea ce vreau sa spun este ca ai prea putine in comun cu ceainicii care au pus mana pe Partidul Republican.
Cred ca e o mare confuzie intre a fi republican si a vota cu partidul ce se declara „republican”.
Un partid care sustine libertatea individuala dar nu pentru femei si nici pentru homexuali, „free enterprise” dar vrea sa trimita imigrantii peste o granita necunoscuta lor si face campanie cu si in biserici declarind ca inca sustine separarea stat-biserica nu este numai inconsecvent dar si inspira o teama mai mare decit frica (reala) de socialism.
Trei categorii sociale excluse (ultimele doua in continua crestere numerica) in plus fata de cea a afro-americanilor (partidul a fost impotriva si a atras pe toti cei care se opuneau drepturile lor in anii 60, inainte sudul era democrat).
Toate astea au consecinte. Un republican adevarat ar fi sanctionat aceste devieri demult si nu ar fi votat de-alungul anilor cu ochii inchisi „cu partidul”.
Americanii intotdeauna exagereaza inainte sa ia masuri abrupte. Habar n-am daca asta se v-a intimpla acum sau republicanii o sa inteleaga din asta ca n-au fost destul de extremisti. Pina atunci trebuie sa suporte furtul din buzunar prin vot majoritar ca toti ceilalti.
Dl. Satmareanu,
Comentariul dv este greu de inteles. Un sigur lucru am inteles, si anume ca republicanii” nu au fost destul de extremisti”. Nu stiu in ce tara traiti, dar in Statele Unite un partid extremist nu va castiga o alegere. In engleza este un cuvant care se aplica atat pt republicani cat si pt democrati CENTRISTI (CENTRISTS) .
> Un sigur lucru am inteles, si anume ca republicanii” nu au fost destul de extremisti”.
Si eu care spunem exact contrariul…
@Alex Satmareanu
Aveţi dreptate că a vota cu un partid şi a adera la ideologia ( = ansamblul de poziţii) acestuia nu-i acelaşi lucru. Mai ales când poziţiile sunt contradictorii între ele.
Dar Partidul Republican n-a fost, cred eu, niciodată pentru drepturile individuale în mod consecvent, şi de mulţi ani face *me too-ing* ca să obţină voturile celor care sunt pentru redistribuire. Iar aceştia par să fie din ce în ce mai numeroşi, datorită, probabil, atât imigraţiei mexicane şi sud-americane, dar şi educaţiei „progresiste” din şcoli şi universităţi. Ambele întăresc mentalitatea de entitlements vs. mai vechea mentalitate de independenţă personală şi self-reliance.
Partidele nu educă pe oameni, partidele culeg roadele educaţiei. Aşa că perspectivele nu sunt roze… Sau din contra, *sunt* roze pentru cei care preferă să profite de alţii…
Pe de altă parte scrieţi că în anii 1960 Partidul Republican a fost împotriva drepturilor egale pentru afro-americani.
Da, multă lume spune asta, dar nu ştiu dacă e chiar aşa. De exemplu, pentru fundamentalul „Civil Rights Act” din 1964, democraţii au votat contra într-o proporţie substanţial mai mare ca republicanii, şi asta în ambele camere. Iată cifrele:
House:
Rep: 20% contra
Dem: 39% contra
Senate:
Rep: 18% contra
Dem: 31% contra
N-am trait pe vremea aceea (anii ’60) dar am citit ca da, republicanii au abolit sclavia si tot republicanii au vrut drepturi pentru toti. Insa dupa asta, in timp, un discurs diferita a atras exact pe cei care se opuneau si partidul s-a mutat mai spre sud.
Evident ca lucrurile nu sint in alb si negru, doar facem generalizari care poate si probabil nu se aplica oricui.
Ce-mi propuneam sa subliniez sint motivele pentru care o multime de grupe sociale nu voteaza cu republicanii chiar daca sint pentru liberatti individuale piata libera, libera…
Ce uitasem sa mentionez este ca si amenintarea cu inca un razboi tot de catre republicani a facut ca sansele de realegere a actualului presedinte sa ajunga pe la 80%, practic n-a fost o surpriza.