După ce se pare că a fost refuzat de Dan Diaconescu, George Becali ne-a anunţat că a primit acceptul PNL şi că va candida din partea acestora pentru un mandat de parlamentar.
Socoteala PNL este că procentele partidului cumpărat de latifundiar de la Viorel Lis în urmă cu câţiva ani se vor adăuga celor ale USL şi că „războinicul luminii” ar putea rupe ceva din voturile partidului lui Dan Diaconescu.
Cam care ar fi forţa electorală a PNG? Să lăsăm la o parte sondajele, în care se găsesc glumeţi care să afirme că ar fi dispuşi să voteze într-un anumit fel, cât mai „interesant”, pentru că n au chef să spună că de fapt nu se duc să voteze. La recentele alegeri locale, pentru consilierii judeţeni ai respectivului partid s-au înregistrat 0,20% din voturi (inclusiv cele ale galeriei Stelei). Cam astea sunt voturile care s-ar câştiga. Chiar dacă ar fi ceva mai multe (în niciun caz peste 5%), ele oricum s-ar redistribui, practic, formaţiunilor care vor depăşi pragul electoral. Cum, după toate probabilităţile, USL va obţine cele mai multe voturi, îşi va adjudeca în mod natural şi cea mai mare parte din cele primite de PNG.
Posibilitatea ca Becali să atragă de partea USL o parte din electoratul PPDD este iluzorie. Discursul practicat de către Dan Diaconescu este unul anti-sistem, îndreptat împotriva „ciocoilor” îmbogăţiţi prin afaceri oneroase cu statul. Ori, latifundiarul din Pipera s-a îmbogăţit tocmai prin acest gen de manevre (a se vedea dosarul schimbului de terenuri cu armata); ca actual europarlamentar, lui îi va fi greu să convingă publicul OTV că vine din afara clasei politice corupte pe care o înfierează „domnu’ Dan de la televizor”.
Ar fi interesantă situaţia (care se vehiculează) în care Becali ar candida în acelaşi colegiu cu Dan Diaconescu. Există o nişă electorală care e dispusă să voteze personaje exotice de tipul celor doi. Dar ea e minoritară, limitată la cel mult 25%. Restul sunt alegători tradiţionali, oameni aşezaţi care preferă să voteze candidaţi de acelaşi tip. În colegiul respectiv s-ar reproduce în mic situaţia de la turul doi al prezidenţialelor din 2000, când a trebuit ales între Ion Iliescu şi Vadim Tudor. Oameni care nu-l simpatizaseră niciodată pe cel considerat exponentul restauraţiei neocomuniste l-au votat, de teama venirii la putere a unui personaj total imprevizibil. Cu alte cuvinte, am avea un colegiu câştigat fără probleme de un candidat fără calităţi deosebite venit din partea ARD.
Era să uit, ar mai fi ceva de câştigat pentru liberali: nişte fonduri de campanie. Cam scumpe, după cum voi arăta mai jos.
De pierdut, liberalii au de pierdut propriul electorat. Cei 15-20% care împărtăşesc valori liberale şi care au votat întotdeauna acest partid. Oamenii aceştia sunt deja supuşi la grele încercări atunci când li se cere să treacă pentru resentimentele faţă de fostul FSN şi asocierea cu turnătorul Dan Voiculescu. George Becali, un personaj xenofob (sancţionat de Consiliul pentru Combaterea Discriminării), prost crescut, care confundă statul cu biserica, pentru care orice se poate cumpăra cu o sacoşă de bani, este opusul imaginii pe care o are alegătorul liberal despre liderul politic. Pragmatismul poate fi înţeles pentru un politician, dar alegătorul se orientează după alte criterii. Becali pe listele PNL constituie o insultă pentru alegătorul liberal. Din dorinţa obţinerii unor beneficii (iluzorii) de moment, liderii PNL riscă să-şi îndepărteze nucleul dur al electoratului.
Dacă acceptăm că există viaţă şi după alegeri, va trebui să ne gândim şi la ce ne putem aştepta de la posibilul viitor parlamentar Becali. Personaj care se comportă după toane, care-şi schimbă opţiunile după cum bate vântul (a se vedea atitudinea faţă de Traian Băsescu la cele două referendumuri de demitere), nu cred că va avea o problemă ca, la primul diferend, să treacă în altă tabără. A mai făcut-o, atunci când a părăsit PRM, partid în care intrase în 2009 pentru a obţine un loc de europarlamentar, după care a părăsit în mare viteză barca în care nu era şef – omul se simte bine doar în postura de împărat, după cum a declarat recent.
Declaraţia lui Crin Antonescu, singura oficială din partea PNL, până la ora la care scriu acest text, se referă doar la un vot al Biroului Politic Central care-i permite să negocieze un acord politic cu PNG. Conform statului, odată devenit membru al partidului, d-l Becali nu ar putea candida la alegerile parlamentare, neavând vechimea necesară, decât printr-o derogare acordată de Consiliul Naţional Executiv. Cum acest organism nu s a întrunit, candidatura nu este deocamdată acceptată. Îndrăznesc să cred că ambiguitatea păstrată în declaraţie a avut rolul de a lăsa loc unei reveniri la logica bunului simţ. Liberalii mai vechi (ce-i drept, puţini au mai rămas în organele de conducere) datorează acest gest electoratului care le-a făcut posibilă activitatea politică de până acum.
Îmi permit, ca relativ vechi membru PNL, într-o vreme și cu niscai funcții, nu foarte înalte, să scriu cîteva note inspirate de Mircea Kivu. Da, electoratul ferm al PNL-ului este undeva între un minim de 10 %, pe care – în principiu – îl are totdeauna și un maxim de 25 %, pe care l-ar putea eventual avea în momente de glorie. PNL este un partid de tip elitist, format din membri orgolioși, adesea aroganți și snobi. Este un partid la care aderă o pătură educată, cu anume pretenții. Să nu ne facem iluzii: pe structura actuală a societății românești, formată în majoritate de oameni care trăiesc în mediul rural și în micile orașe, PNL nu poate căpăta la vot, dacă ar candida singur, mai mult de 25 %, 30 % ar fi o minune în care eu nu cred, deși mi-ar plăcea să cred.
În acest condiții și ținînd seama de conjunctura actuală, PNL caută soluții care se asemănă șmecheriilor practicate uzual de PDL și, cîndva intens, și de PSD. Este interesant că mulți analiști, uneori de bună credință, acceptă un comportament golănesc-înjositor al unor partide precum cele menționate, dar reacționează violent dacă, nu-i așa, purul PNL face asemenea gesturi becalice. Sărman PNL! Păi ce să facă? Dacă joacă fin, delicat, ar obține 15 %, poate 20 %, dacă încearcă mici șmecherii, uzuale în alte partide, în speranța că ar putea obține mai mult, lumea fină sare pe el. cum e mai bine?
Da, întrebarea e corectă: ce pierde și ce cîștigă PNL din becalizarea sa? Nu știu. Nu am nici o analiză pe domeniu și, neavînd, pot doar specula. Speră ca, prin adoptarea – cu neplăcere – a unor asemenea indivizi să se miște mai lejer în anumite medii, doar că mediile astea reacționează neanalizabil, haotic. A spera că-i cîștigi pe simpatizanții Stelei este o naivitate, majoritatea probabil nu votează și, oricum, ei fac o distincție clară între flăcăul Becali și politicianul Becali: primul e de-al lor, din popor, al doilea le e total necunoscut și nu-i interesează.
Eu unul, dacă aș fi în locul lui Crin, nu aș face asemenea manevre. Poate aș greși, poate Crin știe lucruri pe care eu nu le știu, doar se învîrte în medii unde informațiile circulă mai rapid, după cum și manipulările sînt mai agresive.
Indivizi de tipul lui Gigi sînt curenți și în alte țări, în straie diverse și în culori diverse.
Indivizii ca Becali or fi curenti in alte tari, dar nu sunt tolerati nepedepsiti ca in Romania, cu interventii publicxe misogine, xenofobe si homofobe si in niciun caz nu sunt co-optati in ajun de alegeri candidati din partea principalei forte politice din tara, presupus socialista si liberala, dupa ce n-a fost niciodata capabil sa se ridice peste 2% candidand singur iar in Parlamentul European (unde a intrat pe lista PRM) este considerat nefrecventabil.
Asta poate fi adevărat, nu știu, nu am studiat profilul candidaților din toate țările lumii, nu am timp de așa ceva și nici nu-mi propun. Becali reflectă, în felul său, tipologia societății românești contemporane: complexată, umilită, derutată. Este un candidat într-o țară cu un nivel precar de educație, unde populația rurală și de mentalitate rurală depășește 60 %. O țară unde alegătorii sînt manipulați abil prin televiziuni pretins libere. Becali nici nu este cel mai rău produs al vieții publice românești, sînt alții mult mai nocivi și cu funcții mult mai importante, deși au pretenții (mult) mai mari. Pe aceștia, observ, îi cruțați. Sigur, fiecare cu motivele lui, cu interesele lui.
Și nu, nu îi iau și nu i-am luat apărarea lui Becali, încerc să analizez mizeria acestei țări umilite și derutate.
Domnule Paliga, aveti o tendinta, ca a multor romani, de folosire al lui „Ba pe-a ma-ti”. Deci daca scriem despre Becali – un caz complet inacceptabil, desi este misogin, xenofob si homofob si marlan la extrem, rele combatute constant de revista ACUM – nu e bine, ne luati la rost de ce nu scriem despre altii. Nu vreti sa scrieti dv. despre altii? Sa „puneti umarul” in loc sa bateti la usi deschise?
Ei bine faptul ca o persoana ca dv. se dovedeste incapabila sa inteleaga de ce un homofob, misogin, xenofob si ubermarlan ca Becali nu poate fi legitimat cu impunitate de catre principala forta politica a tarii – pretins socialista si liberala – dovedeste ca trebuie in continuare sa scriem despre astfel de subiecte. Daca dumneavoastra despre care consider ca aveti pretentii nejustificate nu intelegeti acest lucru, ce sa mai zic de taranii, prostii sau imbecilii la care faceti referire frecvent.
Nu stiu daca stiti, dar revista ACUM functioneaza pe principiul valorii adaugate. N-are rost sa scriem despre subiecte pe care le trateaza si altii sau nu le tratam in modul nostru specific.
Si inca ceva, domnule Paliga, revista ACUM se adresaza tuturor vorbitorilor de romana oriunde s-ar afla in lume.
Mârlanul homofob, misogin și xenofob căruia i se lua apărare mai sus a ajuns la pârnaie, spre disperarea țăranilor, roștilor și imbecililor, dar și a unora cu pretenții.
Ca să fiu mai clar: dacă un boxer își lovește adversarul căzut deja la pămînt., este descalificat; dacă și arbitrul ia parte la aceste lovituri, își pierde dreptul de a mai arbitra. Gestul dv., stimați administratori ai acestui site, care ați dat gir acestui text abject, este fără comentarii.
@Sorin Paliga
Analogia sportivă nu se potriveşte deloc unor asemenea cazuri. Dacă omul a ajuns la închisoare, contează numai dacă e pe drept sau pe nedrept; oricum ar fi, nu este un om „căzut la pământ” într-o luptă cavalerească.
Din partea Redacţiei:
Constatând o escaladare a limbajului în zona atacurilor la persoană, redacţia a decis suspendarea temporară a comentariilor la acest articol