Unii spun
Că locul meu ar fi la spital,
Că sunt nebun.
Părinţii, bunicii.
Copiii, nu!
Ce dacă nu fac prognoze
Despre viitorul strălucit
Al genialelor mele păpuşi?
Am şi eu grijă de păpuşile mele,
Ca orice părinte:
Le fac, le cresc, le mângâi, le educ.
Dar eu nu aştept recunoştinţă,
Mulţumire prea multă,
Din partea caraghioaselor mele păpuşi.
Voi dispare-ntr-o noapte uitucă
Împreună cu ele.
Tristeţea se va lipi de sufletele oamenilor
Ca o boală care îi urâţeşte
Şi îi usucă.
Dan David, Los Angeles, martie-30-2006.