Mă plâng unei cunoştinţe, funcţionar la o bancă în România, despre controalele birocratice excesive la bunul plac al funcţionarilor băncii (olandeze) din Piteşti la care sunt supus în calitatea mea de – totuşi – vechi client. Răspunsul dumneaei, deşi sincer şi aşteptat, nu mă bine-dispune:
Domnul George, pretenţiile birocratice sunt dictate în principal de Banca Naţională, iar noi trebuie să le respectăm. Şi noi solicităm documente doveditoare, semnături etc.
Hm… thank God for Banca Naţională, care ne tratează ca pe nişte terorişti, în cel mai bun caz infractori!
+++
În acelaşi timp…, undeva în Suedia…
Merg la farmacie să ridic „medicamente pe reţetă”, de fapt nu pe reţetă ci pe actul de identitate, de fapt nu pe actul de identitate ci pe permisul de conducere, de fapt, pe o bucăţică de plastic de mărimea unei cărţi de vizită mici. Şi de fapt nu pentru mine, ci pentru soţia mea. „Reţeta” e de fapt a ei.
Farmacista propteşte un scanner mic pe mica reţetă, după care îmi cere şi mie reţetă, pardon, actul de identitate… pardon… pardon… o iau de la capăt…
Mulţumesc farmacistei şi plin de încântare, bântuit de angoase din altă viaţă, dau să plec distrat. Domnule, staţi puţin – mă interpelează – vă rog… plătiţi!
Mă trezesc la realitate şi scot din portmoneu banii, de fapt… o bucăţică de plastic – 10 euro, dacă aş fi fost mai bolnav era gratis – şi pa eu, pa şi ea! Nu-mi urează nici zi, nici seara, nici sfârşit de săptămână bune. Nimic! Si ce dacă? Eu mă mulţumesc doar cu o viaţă bună.
Mi-aşi permite un „copy” după sistemul analitic prezentat de de Dvs. pe marginea unui articol al D-lui Ştefan N. Maier,referitor la emigranţi.
Birocraţia se poate analiza prin prizma unor dualităţi de genul: utilă/inutilă, pro/contra, cinstită/necinstită, şi iubită/odioasă.
În România funcţionează o birocraţie calificabilă doar cu epitetele din a doua seqvenţa:
inutilă,contra,necinstită,odioasă !