A trecut mai puţin de o lună de la începerea sărbătorilor de toamnă în ţara noastră. Au trecut şi acele „zile cumplite” (yamim noraim) dintre Anul Nou evreiesc (Rosh Hashana) şi Yom Kipur (Ziua jertfei), cele cinci zile în care orice evreu trebuie să-şi facă un examen de conştiinţă, să se căiască şi să ceară Divinităţii iertare pentru păcatele comise în anul care tocmai s-a scurs. Totul, în speranţa că de Yom Kipur, va obţine acolo, în ceruri, o „semnătură bună” pentru anul de-abia început, un an cu bucurie şi prosperitate, fără necazuri sau nenorociri. După cum spun scrierile sacre iudaice, „de Rosh Hashana se judecă faptele fiecărui evreu, iar de Yom Kipur i se dă sentinţa”, adică i se decide soarta pentru anul următor. Dar conducerii ţării noastre, se pare că Divinitatea (?) i-a hărăzit încă vreo sută de „zile cumplite”, adică aproximativ trei luni până la alegerile anticipate.
Chiar în urmă cu două zile, primul-ministru Beniamin Netaniahu şi-a comunicat, într-o conferinţă de presă, decizia privitoare la alegerile anticipate pentru cel de al 19-lea Knesset, prevăzute pentru începutul anului 2013, în luna ianuarie. În fapt, se vorbea de mai de mult despre această posibilitate a anticipării alegerilor, pentru care primul-ministru evocă două cauze principale: ameninţarea tot mai puternică a unui Iran nuclearizat şi dificultăţile în a determina votarea bugetului statului pentru anul 2013.
În fapt, cu prilejul aceleiaşi conferinţe de presă, primul-ministru Netaniahu şi-a şi început campania electorală, grăbindu-se să expună realizările guvernului său în ultimii patru ani: „în primul rând, am consolidat securitatea ţării în perioada în care se produc mari şi primiejdioase tulburări în statele vecine şi în al doilea rând, am consolidat economia israeliană în condiţiile altor tulburări – criza economică mondial prelungită, care a adus în pragul prăbuşirii economice mai multe state europene şi un şomaj de masă în aceleaşi state. Am invstit resurse uriaşe pentru mărirea forţei Tzahalului, precum „cupola de fier” şi zidul de securitate şi am adoptat o politică economică responsabilă. Am creat un număr-record de 330.000 locuri de muncă, în situaţia în care în alte state s-au făcut reduceri drastice”. Netaniahu şi-a exprimat convingerea că în acest fel va putea determina legiferarea unui buget cu toată răspunderea, evitând astfel deterioarea economică progresivă, specifică statelor europene. Totodată, el şi-a „reamintit” obligaţia, ca prim-ministru, de a „pune interesul naţional mai presus de orice”, fapt pentru care a şi decis anticiparea alegerilor cât mai repede cu putinţă, fiindcă o campanie electorală prelungită „ar leza interesele Statului Israel”.
Ca primă măsură a acestui „demers responsabil” s-a preconizat accelerarea votării legii care să permită dizolvarea Knessetului la deschiderea sesiunii de iarnă. Preşedintele Knessetului, Reuven Rivlin, a salutat această decizie a primului-ministru, sublniind că actualul Knesset nu s-a dovedit capabil să adopte decizii cruciale, precum bugetul naţional, ceea ce se conturează posibil în perioada imediat următoare alegerilor. Rivlin l-a prevenit pe Netaniahu că nu va autoriza „o legislaţie populistă şi iresponsabilă în perioada de până la dizolvarea actualului Knesset”.
Chiar de a doua zi de la comunicarea acestei decizii de către primul ministru, au şi început „examenele de conştiinţă”, concretizate în primul rând prin… sondaje deloc îmbucurătoare: blocul de dreapta pare să se înregimenteze alături de primul-ministru, ştiind foarte bine pe cine poate conta în viitorul guvern, dar şi pe cine poate conta primul-ministru, în virtutea principiului „do – des” („îţi dau ca să-mi dai”), care guvernează de ani îndelungaţi tradiţia de coaliţie a Likudului cu tot mai extremista dreaptă ultrareligioasă. Deocamdată, opoziţia reprezentată de liderul Partidului Muncii, deputata Shelly Yehimovici, pare slăbită oarecum, deşi ea continuă să prevină asupra pericolului unui „buget iresponsabil şi de o extremă cruzime” pentru cetăţenii ţării. Partidele ultrareligioase, de orientare politică extremistă de dreapta, cunoscându-şi perfect interesele, se grăbesc să fabrice iluzia identificării acestora cu „interesul naţional”, fracţiunea Shas (a evreilor sefarzi păstrători ai Torei) având grijă să-şi expună o platformă în care predomină revendicările sociale, urmată îndeaproape de „Yahadut Hatora”, fracţinea ultrareligioasă ashkenază.
Partidul de centru (spre stânga) Kadima, se preocupă de acelaşi interes naţional, „consolidându-şi rândurile”: fostul prim-ministru Ehud Olmert, anchetat în ultimii trei ani pentru grave infracţiuni de corupţie şi abuz de încredere, din care a ieşit… basma curată, a devenit acum o personalitate deosebit de… curtată pentru a reveni în politică, ca şi fostul lider al „Kadimei”, deputata Tzipi Livni, care a optat pentru o „vacanţă politică nelimitată”, după înfrângerea în alegerile pentru conducerea „Kadimei” şi după ce actualul lieder, Shaul Mofaz, s-a dovedit incapabil de a apăra „interesul naţional” al respectivei fracţiuni.
Pe de altă parte, apropierea alegerilor, despre care ministrul de externe, Avigdor Liberman, liderul fracţiunii „Israel Beiteinu”, care recomanda ca, în cazul optării pentru alegeri anticipate, „acestea să aibă loc cât mai repede”, determină şi accelerarea anchetei asupra aceluiaşi Liberman. Poate de aceea, av. Yehuda Weinstein, consilier juridic al guvernului, a recomandat finalizarea anchetei – de ani întregi tergiversată – împotriva lui Liberman, tot pentru infracţiuni de ordin economic.
Şi să nu uităm revenirea în politică a altui infractor dovedit şi care şi-a ispăşit condamnarea, fostul lider al Shas-ului, Arie Deri, după ce actualul lider, Eli Ishai, şi-a dovedit… „competenţa”!
Cel puţin în aceste zile imediat următoare comunicării deciziei primului ministru, par să fi fost date uitării toate problemele grave cu care se confruntă Statul Israel.
Cifrele „fardate” ale situaţiei economice prezentate de Beniamin Netaniahu par să aibă un adevărat efect… narcotic: au fost date uitării miile de şomeri înregistraţi în lunile iulie şi august, ca şi următoarele sute prevăzute pentru perioada ulterioară sărbătorilor, prin prăbuşirea unor întreprinderi aduse în pragul falimentului; la fel de „uitată” pare şi situaţia securizării spatelui frontului, pentru eventualitatea unei confruntări cu Iranul.
Se anunţă aşadar, plauzibila revenire a unor personalităţi politice compromise, dar pe care primul ministru le îngăduie, considerându-le, desigur, de importanţă vitală pentru „interesul naţional”. Totuşi, trebuie să admitem – parcă avem încotro – că cele 100 de zile înseamnă totuşi un interval de timp şi că „speranţa” moare ultima! Depinde însă încotro se îndreaptă… speranţa! Cea a unei „semnături favorabile” pentru Netaniahu, reinvestit ca prim-ministru, sau a unui guvern preocupat cu adevărat de soarta marii mase a cetăţenilor Israelului.
CHERS AMIS ACUM.DEAR FRIENDS.DUPA UMILA MEA PARERE ACUM ,REALITATEA EVREIASCA SI DESTUL DE MULTI ISRAELIENI DE ORIGINE ROMANA IN BUCURESTI ISI CASTIGA BINE EXISTENTA…SCRIIND CRITIC DESPRE ISRAELUL DE AZI.2.EXISTA ANALISTI POLITICI IN VEST CARE ANALIZEAZA CRITIC POLITICA ISRAELIANA,,,DAR NU PERFID CA CEI DIN ROMANIA.3.IN CEI „100”DE ANI PE CARE I-AM TRAIT IN ISRAEL DIN CARE CCA,30 I-AM PETRECUT IN ARMATA…AUZEAM DE EVREI ROMANI TRIMISI IN ISRAEL SA POVESTEASCA SECURITATII,IDEM EVREI DIN RUSIA KGB…TOT CE MISCA IN ISRAEL.AM CREZUT CA ESTE O GLUMA.4.TOT CE SE SCRIE IN ROMANIA DESPRE ISRAEL ESTE INTR-O LUMINA NEGATIVA…EVENTUAL SE SCRIE CA ISRAELUL ESTE O SUPER PUTERE TEHNOLOGICA…PT.A ECHILIBRA DATELE.5.SA NU MAI VORBIM DE „ERUDITII” EVREI CERCETATORI DE LA UNIVERSITATEA CRESTINA BUCURESTI CARE ESTE IN EPOCA ULTRA NATIONALISTA GOGA, NOICA,ELIADE SI ALTE GENII NAZISTE LUMINOASE DIN CATASTROFA CAZUTA PE ROMANIA(ŞOA.NU HOLOCAUST).LA ATITUDINEA NEPOYITIVA FATA DE ISRAEL ESTE PARTASA SI FCER CARE ESTE IN ADMIRATIE PT.CULTURA NATIONALA CRESTINA SI CALDA COLABORARE CU INSTITUTIILE CRESTINE,RADACINI COMUNE INTRE RELIGIA CRESTINA SI CEA CRESTINA ETC.6.SINCER EU NU PREA INTELEG CE+L INTERESEAYA PE ION POPESCU CARE NU ARE NICI 500 EURO LUNAR…PROBLEMELE POLITICE ALE ISRAELULUI.IMPACT CONSULTING CULTURAL RESEARCH .TONY DACCRE BARAT.
SC.PO.ADM.JUSTICE.Paris VIII. III.HBR.LING. POLIT.SC.SOC.Haifa.Univ.
Eml.barattony@yahoo.fr.hanibal.aqra@gmail.com Tel.0040.724237346 Romania.
Blog: tonydaccrebarat hanibalaqra
O mica observatie: fostul premier israelian Ehud Olmert nu a iesit „basma curata”. In primul rand, a fost acuzat de tulburarea actiunii judecatoresti si a activitatii tribunalului. In al doilea rand, este in curs de judecata pentru „afacerea Holyland”. In al treilea rand, declararea cuiva ca nevinovat din simpla lipsa de probe nu inseamna ca individul respectiv este nevinovat, ci infractor nedovedit. Mai ales ca acuzarea lui Olmert de catre Talanski, cel care i-a dat mita lui Olmert intr-o forma „curata”, in plicuri cu bani lichizi, nedovedita deoarece numai Talanski a declarat acest lucru si afirmatia ca Talanski ar suferi de…senilitate nu poate fi corecta. In cel mai bun caz, adevarul ar fi undeva la mijloc. Olmert este un politician (vreau sa sper: un fost politician) corupt. Bineinteles, in caz de „nedreapta luare de mita” sunt vinovate ambele parti, atat cel care a dat, cat si cel care a luat, dar daca cel care a luat este si om politic, atunci nu trebuie sa mai apara in politica dupa delictul sau, fie „nedovedit” din punctul de vedere al judecatorilor l-au crezut pe el si nu si cealalta parte, din diferite motive, poate legate de avocati care reusesc sa transforme un delicvent in…om cinstit, fie din cauza unor presiuni de alt gen. Un apel este in curs de inaintare, speram ca sa rezolve lucrurile. Chiar daca Ehud Olmert poate – in mod teorectic – sa candideze la Knesset, el nu poate candida pentru o functie ministeriala. Si chiar presupunand ca da, el este totusi un infractor nedovedit, ba inca in curs de judecata. Deci, nu tot ce este posibil din punct de vedere juridic ar fi corect si din punct de vedere moral. Nici Olmert, nici Arie Deri, nici Tzachi Hanegbi, nici Haim Ramon, poate nici Avigdor Lieberman (care inca nu a fost dat in judecata, dar este in ancheta) nu trebuie sa candideze, cel putin din punct de vedere moral. Un om corect ar accepta acest lucru. In fond, un delicvent de acest gen, „guler alb”, politician, chiar daca si-a terminat de executat pedeapsa, sau daca a fost achitat „din lipsa de probe” nu are dreptul moral sa conduca un stat, un guvern, un minister sau sa fie deputat. Oamenii politici trebuie sa fie un exemplu de corectitudine pentru popor, dar ce exemplu reprezinta acesti indivizi? Adaug ca fostul presedinte israelian, Moshe Katzav, in prezent detinut de drept comun pentru acuzare de tracasare sexuala si viol, a cerut sa fie amnistiat din motiva de sanatate sau de neclaritate in probele folosite de tribunal pentru condamnarea lui. Cred ca unui om politic delicvent ar trebui sa i se acorde circumstante agravante, deoarece a abuzat de propria lui functie, de increderea pe care i-a acordat-o publicul. Valabil pentru toti, indiferent de partidele carora le apartin, ca si – adaug – nu numai in Israel, ci si in toate tarile. Nu ma intereseaza ca un politician necinstit ar fi mai inteligent decat altul, cinstit. Imi aduc aminte ca, la scoala, la Galati, fostul nostru diriginte, domnul Constantin Sotrocan, profesor de romana si franceza, ne spunea ca disciplina este mai importanta chiar decat invatatura, pentru ca si hotul de buzunar este inteligent, stie cum sa procedeze pentru a nu fi prins. Cred ca tuturor acestor indivizi ar trebui sa le fie rusine sa apara in fata publicului. Cred si faptul ca alegerea unui asemenea individ in Parlament este o rusine atat pentru tara lui, cat si pentru alegatorii care il voteaza din motive…politice, fara a lua in serios considerentele morale si educative.
Domnule Tony Daccre Barat, vreți să-mi spuneți și mie ce legătură are acest „rant” (pe deasupra și cu majuscule) cu articolul doamnei Rodica Grindea, care, a propos, locuiește la Haifa?
Draga Petru, o confuzie: doamna Rodica Grindea nu locuieste la Haifa, ci la Bat Yam.
Scuze de confuzie. Important este că acest troll bate câmpii.
Stimată doamnă Grindea, eu am apreciat întotdeauna articolele şi comentariile dv. despre politica internă a Israelului, şi anume pentru pasiunea de care daţi dovadă şi care pune în evidenţă simpatiile şi antipatiile dv.: sarcasme la adresa duşmanilor şi numai de bine despre prieteni 🙂 Dar cum articolul dv. apare la rubrica „Polemică”, n-am nimic de zis.
Am câteva observaţii de detaliu. Scrieţi despre
Pentru cititori ar fi fost poate interesant să afle că tradiţia de coaliţie cu ultrareligioşii nu este caracteristică Likudului, partid conservator şi retrograd, ci tuturor partidelor care doresc să guverneze, adică să aibă o majoritate în parlament, şi asta datorită sistemului electoral strict proporţional. Drept pentru care şi Partidul Muncii, socialist şi progresist, a făcut parte din coaliţii cu (ultra)religioşii.
Mai scrieţi:
Paragon al orientării extremiste de dreapta este Partidul Naţional-Socialist al lui A. Hitler, diverşi legionari români, etc. Chiar în această categorie intră aceşti religioşi ultraortodocşi? (Notez în treacăt faptul paradoxal că, deşi de extremă dreapta, toţi cei amintiţi sunt/erau, în domeniul social, plasaţi bine la stînga).
Scrieţi despre alegerile parlamentare anticipate care au devenit necesare din cauză că coaliţia actuală nu s-a putut înţelege cu privire la budgetul 2013. Vrând să aflu în ce constă acest conflict, cum n-am găsit nimic în articolul dv., am fost nevoit să caut în altă parte. De pe situl CNN aflu că ultrareligiosul „Shas” şi ultranaţionalistul „Israel Beiteinu” al lui Liberman s-au opus reducerilor în ajutoarele sociale pentru cei mai nevoiaşi, iar partidul lui Ehud Barak, vice-prim-ministru şi ministru al apărării, s-a opus reducerilor preconizate în budgetul apărării. Aşa că noi alegeri se impuneau de urgenţă.
Tot acolo am mai aflat că rata de creştere economică a Israelului în 2012 va fi un foarte onorabil 3.3%, iar inflaţia – in jur de 2%. Nu este deci de mirare ca partidele de stânga nu vor câştiga alegerile nici de data asta. Dar dacă dv. ziceţi că cifrele sunt „fardate”, so be it…
Stimata D-na Grindea,
Din fascinanta Nicaragua(unde vizitez dupa 25 de zile de Guatemala si 4 zile de Honduras), iarasi va propun sa nu dramatizam situatia. Aici clima e tropicala si zilnic beau 2-3 beri, berea-i scumpa, da´nu-l am pe-aproape pe Bibi sa-l condamn vehement ¨de ce mi-a scumpit berica¨ (bine i-ati zis-o!).
D-l Leibovici a subliniat corect ca nu tot ce e ¨ultra¨ tine neaparat de ¨dreapta¨sau de ¨religiosi¨. Anterior, d-l Herscovici a turnat apa rece peste cei care se agata disperati de Olmert (campania lui Ben Caspit da in furibund), numai ¨sa ne scape de Bibi¨…
Sa ne aducem aminte, faimoasul si de pomina (dupa multi) Acord de la Oslo a trecut in Knesset CU UN VOT, cu ajutorul ULTRA-religiosului Shas, plus cele 2 curve masculine (deh, aici risc sa nu mi se publice replica) din Tzomet-ul lui Rafael Eitan, cumparate cash cu Mitzubishi si joburi ministerale. Nu v-am auzit atunci indignarea, d-na Grindea…
Unde bat? O sa fie alegeri, democratice, ca la carte. Va promit ca subsemnatul (daca voi reveni in timp util) va vota cu Partidul Muncii. Cine va cistiga, sper ca ne va ieftini berica.
Ihie Tov, va fi bine.
Discutînd cu un amic britanic despre democrație și alegeri, mi-a replicat ” noi suntem democtrați putem spune ceva mai mult de jumătate de milenium, voi numai ceva mai mult de jumătate de secol”
Etica politică, este și Etică personală, cele două forme ale Eticii nefiind predate în școală, dar lipsind și din cei 7 ani de acasă. Mulți politicieni au studii juridice, unii fiind avocați, alții fiind ofițeri superiori pensionați ai armatei, poliției, mosadului, foști ziariști (toți acești oameni făcînd și studii juridice în cadrul serviciului), cu toate astea multora le lipsește Etica Civică, Etică care lisște și unei mari părți din alegători.
Ce vor duce alegerile, greu de spus, cu toate că israelienii s-au săturat de Bibi.
Domnule Gross, chiar credeti ca „… israelienii s-au saturat de Bibi.” ?
Greu de crezut… Ultimele sondaje arata ca Bibi va castiga alegerile la pas. Sunt trucate aceste sondaje?
Opinia mea personala (desi eu personal nu voi vota cu partidul lui Bibi) este ca ultimii 4 ani au fost cei mai linistiti din ultimii 15 ani in Israel
Sa facem o scurta recapitulare:
– Bibi Netanyahu (1996-1999) – incidente in timpul constructiei tunelurilor de sub orasul vechi in Ierusalim, ciocnirea elicopterelor (1997).
– Ehud Barak (1999-2001) – Retragerea din Liban. Incepe Intifada II cu un atentat si victime israeline aproape in fiecare zi
– Ariel Sharon (2001-2006) – Continua Intifada II. Operatiunea „Scutul de Aparare” si retragerea din Gaza
– Ehud Olmer (2006-2009) – Al doilea razboi cu Libanul si Operatiunea „Plumb topit” (Gaza)
– Bibi Netanyahu (2009-2012?) – Incidentul „Flotila” (fara victime israeliene). Scurte dispute armate la granita cu Gaza (aproape fara victime israeliene), atentate teroriste la granita cu Egipt.
Domnule Rufu
Sunte-ți convins că nu există o altă constelație politică care să îmbunătățească situația economică, decât cea actuală?
Eu vreau să cred că există o asemenea posibilitate.
Politica externă a Israelului, nu se coace la Jerusalem, deși mulți au această impresie.