Adrian Szelmenczi, 10 octombrie 2012
Stimate Domnule Tolontan [1],
În ultimele săptămâni au avut loc mai multe incidente rasiste pe terenurile de fotbal despre care presa a relatat pe larg. S-a scris foarte mult despre meciul Steaua – Rapid şi despre sloganurile şi bannerele îngrozitoare ale galeriei steliste. Nu voi mai reveni asupra acestor fapte pentru că ele sunt destul de bine cunoscute şi sunt deja în atenţia UEFA şi a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
M-aş opri însă la un alt fenomen, mai puţin relatat, dar foarte prezent pe terenurile de fotbal: xenofobia faţă de maghiari. Mie personal mi se pare nu doar că acest fenomen tinde să scape de sub control, ci şi că presa sportivă şi, în mod special, ziarul pe care îl conduceţi, este părtaş la el. Sunt ani de zile de când, la meciurile unei anumite echipe, se scandează Afară cu ungurii din ţară. Inclusiv ultima ediţie a Supercupei României a fost umbrită de asemenea scandări iar Federaţia Română de Fotbal pare să fi constatat acest lucru abia câteva luni mai târziu. Însă, ce s-a întâmplat înainte şi după ultimul meci dintre Steaua Bucureşti şi CFR Cluj, clubul asimilat Ungariei, după cum scrie chiar reporterul gsp.ro Ionuţ Petrişor, a depăşit orice limită. Pentru exemplificare am făcut o selecţie de câteva materiale apărute pe site-ul gsp.ro înainte şi după meci:
Paszkany l-a înfundat pe Gigi Becali. “Asta e cea mai mare umilinţă”
Articolul reia o declaraţie a conducătorului clubului Steaua cu privire la încarcerarea lui din urmă cu doi ani:
Vă spun eu de ce, prin asta a explicat clar că el [Arpad Paszkany, finanţatorul CFR Cluj] a comandat trimiterea mea la puşcărie şi asta e una dintre cele mai mari umilinţe pe care poporul român a trăit-o, ca un român adevărat să fie încarcerat la ordinul maghiarimii şi a unui ungur care reprezintă interesele Ungariei în România.
Variantă-şoc “Dacă face asta, Paszkany nu mai calcă în Cluj!”
Şi în acest caz avem o altă declaraţie cel puţin exagerată legată în care se vorbeşte deschis despre etnia acuzatului:
E adevărat că Paszkany are foarte mare putere în Cluj, asta mi-a zis şi Florian Walter cînd era la U Cluj, însă să ajungi să distrugi o echipă românească, un simbol al Ardealului, doar pentru că aşa vrea maghiarul Paszkany, atunci e în neregulă (sublinierile îmi aparţin).
Oricine poate observa că în aceste articole nu prea e vorba despre fapte, ci despre opinii prezentate ca fapte. De asemenea, redactorii nu caută să informeze publicul, ci să-l provoace, toate astea în goana după rating. Indirect, toate aceste lucruri sunt făcute pe spinarea etniei maghiare, pentru că ea este acuzată în bloc de către autorul declaraţiilor. Nu mai vorbesc de faptul că niciodată nu este cerută opinia celor acuzaţi, ceea ce reprezintă o încălcare a principiilor de etică profesională.
Dacă în cazul articolelor menţionate mai sus, redactorii au scuza că au preluat nişte declaraţii, în cele ce urmează, lucrurile nu mai sunt chiar aşa. Iată alte câteva titluri legate de un presupus raport care ar fi fost întocmit de către observatorul unui meci din cupele europene:
Nu ştiu ce relevanţă are etnia în cazul acesta, însă acest aspect este accentuat de mai multe ori pe parcursul articolului.
Becali oferă primul nume care lucrează împotriva Stelei: “Face parte din forţele oculte”
Articolul preia o noua declaraţie a finanţatorului clubului Steaua în care, din nou, maghiarii apar ca personaje principale într-o teorie a conspiraţiei:
Vă dau un nume dintre cei care compun forţele oculte împotriva Stelei. E vorba despre Csaba Asztaloş, nebunul ăla de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Vine acum şi spune că a fost rasism şi că ştie el că observatorul meciului Steaua – Copenhaga, scor 1-0, a scris că a fost rasism la final. Nici vorbă de aşa ceva, însă acest Asztaloş e comandat de unii care vor răul Stelei şi el lucrează în acest sens.
În ultima dumneavoastră postare deplângeţi faptul că “avem cu toţii o problemă dacă a flutura steagul ţării a devenit un fapt provocator care merită sancţionat instituţional”. Aveţi dreptate, însă avem cu toţii o problemă dacă steagul României a ajuns să fie folosit cu dedicaţie împotriva unei anumite minorităţi. Avem cu toţii o problemă dacă un meci din campionatul intern a ajuns să fie atât de etnicizat încât până şi presa intră în acest joc, iar colegul dumneavoastră titrează cu entuziasm “România, România! » Peste 35.000 de suporteri au susţinut Steaua la meciul cu CFR”. În cazul ăsta discutăm despre partizanat, nu despre gazetărie. E adevărat că nu s-a mai strigat Afară cu ungurii din ţară la acel meci (a avut un rol important în acest sens monitorizarea UEFA), însă au avut loc gesturi xenofobe la alibi. În fond, şi la marşurile Noua Dreaptă se strigă mai nou Afară cu duşmanii din ţară şi cred că ştie toată lumea despre ce duşmani e vorba.
Domnule Tolontan,
Într-un articol publicat în Dilema Veche cu privire la manifestările rasiste de pe stadioane aţi spus următoarele: Stadionul este, peste tot în lume, o materializare de o după-amiază sau de o seară a subconştientului colectiv. Sub lumina reflectoarelor se unduiesc spre cer, chemaţi de muzica tribunelor, toţi şerpii celor mai ascunse gînduri ale oamenilor. […]
Aşa este. Doar că suporterul citeşte toată săptămâna presa sportivă, iar apoi merge pe stadion să vadă un meci. Cam ce credeţi că se va întâmpla după ce va citi articolele pe care le-am menţionat mai devreme?
Aţi mai scris că în tensiunea mulţimii se strigă deseori vulgarităţi, uneori chemări la luptă şi, destul de rar, îndemnuri rasiste. Nu înseamnă că e mai puţin grav că se întîmplă, ci înseamnă că, dacă vrem să fim corecţi şi eficienţi, nu trebuie să supraevaluăm cantitatea, tocmai pentru a rămîne intransigenţi în faţa intensităţii răului. Am impresia că tindeţi să ascundeţi gunoiul sub preş şi că vă faceţi că nu observaţi că, în fotbalul românesc, rasismul şi xenofobia sunt deja instituţionalizate. Nu doar suporterii sunt actori în acest joc, pentru că nu doar ei scandează lozincile rasiste, ci şi oficiali ai cluburilor de fotbal. Iar spectator la acest joc extrem de periculos este presa sportivă în ansamblul ei. Însă nu este vorba de un spectator tăcut ci de unul care aplaudă şi încurajează performerii. Pe dumneavoastră, domnule Tolontan, prin poziţia pe care o ocupaţi şi prin faptul că sunteţi o voce credibilă, vă consider parte în acest spectacol periculos în care toată lumea se joacă cu focul.
10 octombrie 2012, de Adrian Szelmenczi
Preluat cu permisiune – http://blog.activewatch.ro/freeex/scrisoare-catalin-tolontan/
[1] Ziarist, redactor-şef şi director general la Gazeta sporturilor.