Copiii din cartier mă cunosc.
Îmi zic păpuşarul.
Căldura sufletelor
Le ţâşneşte în jerbe
Albastre, verzi, negre, căprii,
Din ochii deschişi
Ca nişte capace de fericire.
– Nene, poţi să faci ca măgarul?
Şi râd şi râd
Cu ochii la păpuşar.
– Nene, dar tata lui Petre cum face?
Şi râd şi râd
Cu ochii la păpuşar.
Petre plânge.
– De ce plângi, Petre?
Se distrează fiecare cum poate.
– Nu plâng pentru tata, nene;
Plâng pentru măgar!
Dan David, Los Angeles, martie-30-2006.