Expresia: „fără precedent…” îşi pierde tot mai mult din intensitate datorită fenomenelor „inedite” care-şi fac apariţia din ce în ce mai frecvent în peisajul cotidian: ploi şi uragane diluviene, ierni fără nea, veri incendiatoare, dispariţia anotimpurilor de tranziţie etc, etc. Strigătele repetate: „SOS, planeta în pericol !” rezonează de-acum şi în urechile surzilor. La Paris, comunitatea ştiinţificilor a demonstrat, pe bază de cifre, realitatea dramatică a încălzirii climatului. La Davos, protipendada politică şi economică a lumii, se întreabă mirată cum de s-a ajuns la stadiul acesta şi care-ar fi posibilităţile de remediere? La Washington, preşedinte Busch, a recunoscut, în sfârşit, gravitatea situaţiei.
Să sperăm în existenţa posibilităţilor de a răsturna vaporii, deoarece mulţi susţin că ne-am trezit după al doisprezecelea ceas. Am dori să credem totuşi că-i ”mai bine prea târziu, decât niciodată…” Astfel că, odată ecuaţia pusă, dificultatea rezidă în rezolvarea ei. Setea de dezvoltare economică este – lesne de observat – corolarul deteriorării mediului înconjurător. Pentru a stopa maşina infernală este necesară o repunere în discuţie a modului de dezvoltare şi organizarea societăţilor actuale. Chiar dacă soluţiile sunt socotite de unii inacceptabile, supravieţuirea umanităţii depinde exclusiv de rapiditatea aplicării lor.
Probele degradării nu mai au nevoie să fie demonstrate, sateliţii ni le proiectează în imagini mai mult decât elocvente.
Până când şi zăpezile eterne de pe Kilimandjaro (5.895 m), încep să dispară, în timp ce mapamondul intră în fierbinţeli, lăsând indiferentă o parte ne simţitoare a umanităţii. Unora nu le pasă decât de gâlceavă, uitând că iraţionalul ideologiilor beligerante, adăugat lăcomiilor industriale, ne duc direct la răposare.
Potrivit ultimilor cercetări, temperatura terestră s-a ridicat la un nivel „fără precedent” de aproape 12.000 de ani şi aceasta numai în ultimii 30 de ani, afectând implacabil fauna şi flora pământeană. Concluzia aparţine unor studii recente şi serioase ale cercetătorilor americani, printre care eminentul climatolog de la NASA, James Harsen.
Cu 0,2 grade Celsius pe deceniu, ne găsim astăzi la 1 grad Celsius de maximul înregistrat de aproape un milion de ani încoace: „Din această creştere a temperaturii rezultă că Terra cunoaşte perioada cea mai caldă dintre ultimele două perioade glaciale care a debutat acum 12.000 de ani.”
Toate indiciile prevăd apropierea de niveluri de poluţie umană primejdioase; gazele ce produc efectul de seră, cum ar fi CO2 sau dioxidul de carbon, şi-au mărit volumul în ultimele decenii, devenind principalele cauze ale schimbărilor climatice.
În 2003, revista ştiinţifică „Natura”, semnala că 1700 de varietăţi de plante, de animale şi de insecte, au migrat spre polul nord într-un ritm de 6 km., pe deceniu, în cursul celei de a doua jumătate a secolului XX. Este de remarcat că încălzirea se produce în direcţia continentul arctic, având ca efect topirea gheţii şi a zăpezii. Odată dezvelite, solul şi rocile nu mai opun rezistenţă razelor solare, ceea ce produce o acumulare de căldură, amplificând fenomenul.
Puţina cantitate de zăpadă şi de gheaţă care a mai rămas pe vârful Kilmandjaroului, pe Mont Kenya sau pe munţii Ruwenzori, dintre Congo şi Uganda, va dispare între 20 şi 50 de ani. Topirea se accelerează pe zi ce trece, cu toate că zăpezile africane şi-au început declinul deja de prin anii 1880, care au marcat debutul Revoluţie industriale. Adăugând masacrarea pădurilor ecuatoriale, veritabili plămâni ai planetei, n-am făcut decât să accentuăm apariţia deşerturilor şi dispariţia în mare parte a faunei africane.
În 2025 circa 480 de milioane de africani se vor găsi în regiuni unde apa va lipsi sau va fi riguros limitată.
Masaii din Kenya au reclamat o acţiune urgentă de luptă împotriva schimbărilor climatice, considerându-se „primele victime” ale încălzirii, ei care nu sunt decât nişte simpli păstori, straini de orice formă de industrializare: „Am avute foarte puţină ploaie în ultimii trei ani – declară aceste victime – animalele mor, copiii nu se mai duc la şcoală, femeile pierd cea mai mare parte a timpului în căutarea apă, în loc să se ocupe de activităţile economice ce ne permit existenţa…”
La orizontul anilor 2100 temperatura terestră va creşte cu 4 grade, iar nivelul mărilor se va ridica cu 28 şi 43 de cm.
Datele ştiinţifice cele mai recente asupra topirii gheţarilor din Groenlanda şi din Antarctica n-au fost încă calculate în cadrul previziunilor climatologilor. Şi dacă am căuta cu orice preţ un element consolator în toată această degringoladă climatică, am putea afirma că oceanele se vor încălzi ceva mai încet datorată schimbului termic cu apele din profunzimi.
Toate astea nu sunt câtuşi de puţin discursuri catastrofice, destinate fixării de obiective irealizabile şi contra-productive. Omenirea are nevoie de o ecologie a posibilului, rolul revenind mai întâi puterilor politice şi, evident, fiecăruia dintre noi dotat cu un minim de conştiinţă universală.