ACUM.TV

Liceul de fete „Domnita Ileana” din Bucuresti, a fost o scoala tânara, înfiintata în toamna anului 1926. Acest liceu a început în conditii modeste, totusi, dezvoltându-se de-a lungul anilor destul de frumos, datorita Comitetului scolar, a Corpului Didactic superior si select, în buna parte si bunavoitei parintilor, ai caror copii frecventau liceul.

DOMNITA ILEANA, una din fiicele Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, devenita prin casatorie Arhiducesa de Habsburg a fost patroana acestui Liceu, cea care a binevoit sa încuviinteze prin IDR.Nr.2937 din 28 Iulie 1928, ca Liceul sa-i poarte numele, Ea ramânând întotdeauna legata de aceasta scoala, acordându-i Înalta Sa protectie si afectiune (Vezi foto nr.1- Domnita Ileana si foto nr.2 – mesaj manuscris anul 1929 si1931). „Domnita” avea întotdeauna un cuvânt bun de încurajare, pe care-l trimitea conducerii si elevelor liceului, cuvinte pe care toate generatiile de eleve le-au cunoscut, inclusiv generatia subsemnatei, care am urmat cursurile liceului în perioada 1937-1945, ultima serie care am primit Diploma de Bacalaureat cu efigia Regelui Mihai al României.

Începutul Liceului Domnita Ileana din Calea Rahovei 40, a fost foarte greu, primordial din lipsa unui local adecvat, dat fiind ca acel cartier, respectiv Rahova, în apropierea Tribunalului Mare, vis-à-vis de Primaria Sectorului III Albastru, (devenita dupa 1948 închisoare pentru detinutii partidelor, zise, istorice) si foarte aproape de fostul Seminar Nifon din Str.11 Iunie, nu erau decât cladiri cu case mici, proprietati particulare. În final, în anul 1925, în timpului ministrului învatamântului prof. I.PETROVICI, s-a gasit o cladire compusa din parter si un etaj, o veche casa boiereasca, acceptabila, unde s-au desfasurat primii ani de învatamânt, nu departe de Institutul Pompilian de pe aceiasi Cale, dar la nr.28. Ministerul Instructiunii publice nu avea în acea parte a Bucurestiului „de peste Dâmbovita”, nici o scoala secundara de fete. În primul an de activitate s-a început cu numai 6 clase de curs inferior (I-III A si I-III B) si cu 3 clase superioare, respectiv IV, V, VI, si cu eleve venite de la clasele paralele ale Scolii Centrale de pe Str.Viitor, la care s-au adaugat si eleve noi înscrise de la alte scoli din Bucuresti. Clasele liceului fiind neîncapatoare, cursurile s-au tinut cu clasele I-VII dimineata, iar cu clasele paralele dupa amiaza. Dupa anul 1928-1929, gimnaziul fiind redus din nou la 3 clase, cursurile s-au continuat atât dimineata cât si dupa amiaza, din lipsa de local, clasele I/B si IV/B desfiintându-se, iar clasele II/B si III/B functionând destul de greu, în scoala primara „Romanescu” de pe Str.Izvor, aceasta modificare continuând si în anul scolar 1929-1930.

Inaugurarea oficiala a liceului s-a facut în ziua de 25 Octombrie 1926, ajun de Sfântul Dumitru (coincidenta cu ziua de nastere a Regelui Mihai, dar în anul 1921). Inaugurarea s-a facut în prezenta Ministrului Învatamântului I.PETROVICI, care a acordat liceului atât sprijinul moral cât si material, alocând suma de 400.000 lei pentru reparatiunile si amenajarea cladirii. Primaria Sectorului III Albastru, primarul timpului fiind Savian Badulescu, a facut o donatie de 300.000 lei, iar în urma unei serbari organizate care a avut loc în Parcul Carol, s-au mai adunat câteva zeci de mii de lei, sumele acestea dând posibilitatea conducerii liceului sa faca fata primelor investitii în constructie, respectiv marirea numarului de clase. Au mai contribuit la donatii Profesorul E. Oteteleseanu, Directorul Institutului Meteorologic, fostul Secretar General al Ministerului instructiunii publice, care s-a ocupat si organizat învatamântul în acest liceu, prin constituirea corpului didactic, precum si prin aducerea unor clase cu eleve de la Scoala Centrala de fete, numit pe atunci „Liceul Marica Brâncoveanu”.

Dupa diverse schimbari care au avut loc la directia liceului, primele doua directoare nefiind multumite de „rigiditatea” functionarii datorita capacitatii reduse a claselor, au demisionat, la conducerea liceului urmând ca Directoare, Doamna Otilia IONESCU, în acelasi timp si profesoara de Istorie. Sub directiunea acestei distinse si erudite Doamne, am avut si eu norocul sa-mi fie profesoara de istorie în primele 4 clase de liceu, respectiv cursul inferior, clasele V-VIII se numea cursul superior, în care erai acceptata, dupa un examen de capacitate. Directoarea, o persoana, mica de statura, cu parul alb, purtat în coc, o vorba calma, parca în soapta si întotdeauna îmbracata în negru, ne-a impus „reguli de civism „si tinuta vestimentara, care ni s-a imprimat pe viata, datorita distinctiei, modestiei si personalitatii ei, imprimând tuturor generatiilor acelasi respect fata de cele care ne-au îndrumat. Prin tactul ei desavârsit, prin munca zi de zi, prin priceperea rara pe care o avea în conducere liceului si nu în ultimul rând, prin iubirea pe care o avea pentru eleve, prin spiritul sau de economie si marea grije de a aduna si a nu risipi nimic din fondurile si donatiile particulare, într-un cuvânt prin marea sa pasiune pentru scoala si eleve, a fost si a ramas sufletul viu al liceului pâna a închis ochii. Prin energia ei întotdeauna bine îndrumata, a facut ca Liceul „Domnita Ileana” sa devina dupa un numar relativ mic de ani, printre primele licee de prestigiu din tara. Examenele semestriale, de fine de an si examenul de bacalaureat, care cuprindea 9 materii, dintre care 4 materii scris si oral, restul numai oral, dovedesc cu prisosinta aceasta. Împreuna cu un corp profesoral de elita, multe dintre ele si autoare de manuale scolare, se crease o atmosfera de scoala cu prestigiul pe care l-a meritat.

În afara de latura învatamântului care se realizase atât de mult si bine, nu mai putin s-a facut si pe latura gospodareasca, dat fiind ca între timp s-au mai construit doua aripi ale liceului cu clase luminoase, înca existente, mobilier nou si adecvat, s-au reamenajat sali speciale pentru orele de Anatomie, Fizica, Chimie, sala de gimnastica spatioasa si bine utilata cu aparatura, o sala de cantina, unde puteau lua masa colegele, cu venituri mici ale parintilor, iar la orele de gospodarie, toate clasele la rândul lor, sub îndrumarea profesoarelor de Gospodarie, ne îndrumau si pregateam menu-ul zilei, pentru câteva zeci de eleve, pe care le serveau prin rotatie. Mentionez ca uniforma scolara a fost si a ramas obligatorie pâna în anul 1945, compusa dintr-un sortz negru, cu mâneca lunga, cu 3 cute duble în fata, cordon si obligatoriu guler alb în forma marinar, brodat la 2 capete, care neaparat trebuia sa fie scrobit si nesifonat, precum si o cravata, gen papillon, de culoare albastru-marin. Numarul matricol si initialele liceului – LDI, obligatoriu atât pe mâneca sortzului, cât si pe haina de iarna sau pardesiu, bereta bleu-marin cu initialele LDI. Vara, uniforma speciala din pânza topita densa, croiala simpla, cute duble în fata, mâneci scurte pâna la cot, guler tot stil marinaresc, brodat manual la colturi cu fir albastru, reprezentând motive în stil national românesc, acestea facându-se pe masura, de comanda, în cadrul liceului.

N-am sa uit niciodata când înainte de Sarbatorile Craciunului si Pastelui, se întocmeau liste cu elevele care aveau nevoi stringente de încaltaminte sau îmbracaminte, acestea în urma unor „scrisori” întocmite la ora de Dirigentie, în care toate elevele îsi scriau „doleanta”, indiferent de starea materiale a parintilor, tocmai pentru a nu se face diferentiere între bogati si saraci. În final erau selectionate cele în drept, si în continuare „marii fabricanti”, deveniti dupa 1945 „exploatatorii si dusmanii poporului”, precum MICIORNITA, MALAXA, FUNDANESCU, THEODORU, CIULEI, s.a., trimiteau sute de cutii cu pantofi, sosoni, uniforme strajeresti, (organizatia de tineret a timpului pâna la 14 ani, dupa care urmau cercetasii între 15-18 ani, Domnita Ileana însasi fiind cercetase), paltoane, la care se adaugau, carti si diverse jocuri instructive, toate fiind împartite de Mos Craciun, dupa spectacolul adecvat.

În toata aceasta perioada, adica din anul 1926 si pâna în 1938, Profesorul Chr.MUSCELEANU a fost Presedintele Comitetului Scolar al Liceului de fete „Domnita Ileana”. Dupa abolirea Monarhiei în 1948 si marea reforma a învatamântului, liceul a purtat alte denumiri, precum „Mihai Eminescu” si „Gheorghe Cosbuc”.

Acest articol a fost publicat luni, 12 februarie 2007 la rubrica Universul Copilariei.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.