Dureri ale aerului:
ca şi cum am presimţi
o nouă naştere
sau o nouă moarte.
Şi scutecele norilor
lepădate la orizont
pe un cer de culoarea cenuşie a şoarecelui de cîmp
(sau poate a şobolanului
alergînd spre capătului galeriei)
lîngă un soare
ce tocmai dă să apună…
…Miros de urină şi fecale,
de pîntece ce se străduişte
din răsputeri să-şi lepede
pe cer durerea altui pîntece, mai mare…
…Copii ai sîngelui,
copii ai nimănui,
asemenea frunzelor
ce s-au desprins de pe ram
şi aleargă în derivă,
învîrtindu-se în vîrtejuri
printre ziare, pachete de ţigări,
tocuri şi pălării rostogolindu-se
purtate de vînt pe trotuare….
Trupuri şi frunze
ce vor fi îngrămădite
în tomberoanele galbene
din spatele blocurilor turn,
trupuri şi frunze
ce vor fi călcate în picioare…
…Aici şi acum,
nu, aici şi dincolo
totuna-s carnea
care geme şi aerul ce urlă de durere…
Înveliţi în scutece
de pămînt, de beton sau de piatră
scîncim încet la luna plină….
Cat timp, in fiecare luna, e luna plina? Ajunge pentru toate scancetele?