Dureri ale aerului:

ca şi cum am presimţi

o nouă naştere

sau o nouă moarte.

 

Şi scutecele norilor

lepădate la orizont

pe un cer de culoarea cenuşie a şoarecelui de cîmp

(sau poate a şobolanului

alergînd spre capătului galeriei)

lîngă un soare

ce tocmai dă să apună…

 

…Miros de urină şi fecale,

de pîntece ce se străduişte

din răsputeri să-şi lepede

pe cer durerea altui pîntece, mai mare…

 

…Copii ai sîngelui,

copii ai nimănui,

asemenea frunzelor

ce s-au desprins de pe ram

şi aleargă în derivă,

învîrtindu-se în vîrtejuri

printre ziare, pachete de ţigări,

tocuri şi pălării rostogolindu-se

purtate de vînt pe trotuare….

 

Trupuri şi frunze

ce vor fi îngrămădite

în tomberoanele galbene

din spatele blocurilor turn,

trupuri şi frunze

ce vor fi călcate în picioare…

 

…Aici şi acum,

nu, aici şi dincolo

totuna-s carnea

care geme şi aerul ce urlă de durere…

Înveliţi în scutece

de pămînt, de beton sau de piatră

scîncim încet la luna plină….