Vasile Morar poet, eseist, publicist. Membru U.S.R. şi Asociaţia Scriitorilor din Baia Mare. Născut în Chelinţa, judeţul Maramureş.
Într-o noapte, luminos ca un tub de neon
a intrat în poemul la care lucram
tatăl meu, ţăranul Morar V. Ion,
câmpia trăgând-o după el ca pe un ham.
Gânditor a pipăit fiecare cuvânt –
ca la târg când cumperi o căciulă de miel –
aşezat pe un vers ca pe un prag de pământ
azvârlea cu lopata lumină pe el.
A doua zi dimineaţa, mai alb ca un crin,
cu un secol de ierni purtându-le în spate
hainele mirosindu-i a căpiţe de fân
puse pe colinele căii ferate.
Caldă vara peste noi ca un tainic fiord
tata-i plecat într-o bibliotecă din Nord.
Orice poezie trezeste o reactie spontana. Este si cazul meu. Ea exprima, cu siguranta, o stare de spirit intr-un registru liric verosimil. Din aceasta perspectiva va pot asigura de profundul meu acord. In ceea ce ma priveste insa intervine ceva foarte personal: si pe mine ma cheama Vasile Morar si nu sunt, totusi, autorul acestei poezii. Nu este prima data cand se intampla acest lucru si de aceea intervin, din nou, asa cum a fost cazul cu douazeci de ani in urma. Prin urmare, ma simt obligat sa fac aceasta precizare: ma numesc Vasile Morar si nu am publicat decat o singura data o poezie – Nenumita – in Volumul colectiv Semne aparut in 1981 (ca autor, alaturi de alti profesori ai Universitatii din Bucuresti ).
Nu stiu daca interventia mea este oportuna. Pentru mine insa este necesar sa nu fiu considerat altceva decat ceea ce am fost si sunt. Iar poet am fost intr-o unica ocazie, deja mentionata. Va asigur Domnule Morar de intreaga mea pretuire omeneasca.
Domnule Vasile Morar, va multumim pentru interventa Dvoastra si ne face placere sa aflam ca iubiti poezia.
Sigur ca nu Dv ati scris „Într‐o bibliotecă din Nord”.
Ne asteptam insa la comentarii asupra poemului, nu la aspectele biografice ale propriei persoane, chiar daca ele vi se par interesante.
Va steptam in continuare.
…o coincidenta curioasa si interesanta in aceiasi masura…fapt e ca nu prea mi-e clar la cine si la ce sa ma refer intai…la comentatorul VASILE MORAR care a reusit in cateva randuri sa-mi captiveze totala mea atentie si o deplina consideratie pozitiva , sau la autorul VASILE MORAR CARE PRIN POEMUL SAU , dovedeste gandiri profunde pline de talc si farmec…
amandoura le datorez ,elogii si multumiri bine meritate .
Revin dintr’un inpuls de satisfactie si adanci multumiri celor doi „frati’ VASILE MORAR care, in afara de talentul blagoslovit, exceleaza amandoi printr’o conduita etica-literara si un stil RAR INTALNITE PE MELEAGURILE NOASTRE.