O perturbaţie galactică m-a aruncat în neant. Am pierdut reperele cunoscute. Primul impuls îmi dădea ghes să incerc să intru în coordonate cunoscute dar intuiţia m-a călăuzit să mă las condus de noua traiectorie fără să intervin. Am cerut computerului să recalculeze noua traiectorie în funcţie de ultimul reper cunoscut.
Între timp am transmis un mesaj, avertizînd existenţa perturbaţiilor. Calculatorul, după un timp ce mi s-a părut o veşnicie, mi-a dat noi coordonate indicînd Nebuloasa Orion. Traiectoria mă ducea spre o constelaţie considerată posibil populată; controlînd hărţile am ajuns la concluzia că mă îndrept spre RDY+7 (constelaţie cu 7 planete descoperită de unul dintre prieteni). Am avut impresia că am intrat într-un nor galactic, dar simţurile pecepeau altceva. Am fost înconjurat de o substanţă transparentă, şi nava a fost propulsată cu o viteză necunoscută pământenilor.
Nu m-am simţit răpit, aşa că n-am declanşat sistemele de apărare. Am transmis un mesaj diplomatic de întîlnire galactică şi am rămas în aşteptare. După o scurtă aşteptare ecranul navei s-a luminat şi am primit un răspuns curtenitor; mi se transmitea că sînt transportat pe o planetă populată la care voi ajunge în 24 de ore terestre. În continuare mi se transmitea că pe tot timpul vizitei voi fi înconjurat de atmosferă terestră, nefiind nevoit să îmbrac costumul aeronautic, costum care oricum nu mă poate apăra de atmosfera locală. După un somn scurt, yogyn, am reluat conversaţia. Am transmis datele esenţiale ale lumii terestre, întrebînd date despre atmosferă, sisteme structurale umanoide cum le denumim noi pe Terra; am cerut imagini, ca să mă familiarizez cu viitoarele mele gazde.
Imagini nu mi s-au transmis, iar datele îmi indicau sisteme fluoride (noi fiind consideraţi sisteme carbonice). Am fost avertizat că nu mi se vor dezvălui, gazdele fiind înconjurate de nouri turchiz.
Am hotărît să mă odihnesc şi să las totul în voia gazdelor, oricum n-aveam nici o altă posibilitate. După ce m-am retras în cabina-dormitor, am pus sistemele de apărare-comunicaţii în funcţiune şi după o scurtă meditaţie am trecut în stare de relaxare totală. M-am îmbrăcat punînd în evidenţă emblemele terestre şi m-am pregătit de întîlnire.
Nava a aterizat lin pe un teren, scutul propulsor a fost înlocuit de un nor cu compoziţia atmosferei terestre. La o mică distanţă de navă mă aşteptau trei nouri turchiz. Am coborît din navă salutîndu-i cu o uşoară înclinare a capului. Cu o mişcare direcţionată am fost invitat să mă alătur grupului. Alăturîndu-mă, am fost ridicaţi de un vîrtej şi transportaţi instantaneu într-o incintă. Într-un perete al incintei s-a deschis o trecere şi m-am pomenit într-un amfiteatru, înconjuraţi de nouri turchiz. Simţeam adieri, trecîndu-mi prin minte tot felul de imagini, ale căror corelare cu greu le puteam urmări. Am înţeles că sînt studiat de această mulţime, fără posibilitate de replică. Telepatic am cerut să mi se pună întrebări. Brusc adierea haotică s-a transformat într-una uniderecţională; urmărind-o am desluşit un grup de nouri de turchiz mai intens. Le-am comunicat că înţeleg că sînt studiat. Am primit răspuns că au terminat, „copiind în sistemul lor toate informaţiile pe care le deţin”.
Mi-au comunicat că ei sînt mai avansaţi ca noi. Informaţia este universală, fiecare avînd acces direct. E ca şi cum toţi indivizii ar fi legaţi „nervos” la un creer universal. Într-un fel, fiecare individ este un terminal. Ei nu mai explorează spaţiul galactic. Pur şi simplu cînd o navă „umanoidă” ajunge într-un punct posibil de interceptare, este „invitată” şi adusă. Dacă se opune, ei nu consumă energie pentru repunerea navei pe traiectoria iniţială. Asta teoretic însemnă pentru mine pieirea echipajului; de altfel şi ei consideră posibil acest lucru. Ei consideră că dacă cineva exporează paşnic se va comporta ca mine; dacă le este superior şi nu vrea să se lase interceptat are posibilitatea de a evita perturbarea.
Societatea lor de mult a ajuns la echilibru, totul este folosit în scopul informaţiei generaţiilor viitoare. Pînă acum n-au comunicat decît cu sisteme pe bază de carbon, fluor. Ca şi mine sînt convinşi că există „umanoizi” şi pe alte planete, în alte galaxii şi pe alte baze. Informaţiile sînt în spaţiul intergalactic. Ei se ocupă cu înţelegerea neantului informaţional şi folosirea lui. Aşa au ajuns la sistemul de transport galactic. Nu pot să mi-l explice, ei constatînd că noi încă n-avem baza minimală de a o înţelege, cu toate progresele astro-fizicii, matematicii, informaticii. Sistemul de propulsare este numai pentru distanţe mici, în cadrul vecinătăţilor ca între Sistemul Solar şi Sistemul RDY, cca 100 ani lumină. Cu toate că există şi alte sisteme de propulsare la care ei au deja acces, nici ei încă n-au depăşit Calea Lactee.
Sistemul ecologic este respectat, ei neintervenind. Hrana, fiecare individ şi-o sintetizează din atmosferă, în funcţie de necesităţi (un sistem de fotosinteză, sigur mult mai complex, căci include tot proteine, minerale, etc.etc.) Nu există reziduri. Fiecare individ se autoclimatizează energetic, nefiind nevoie de îmbrăcăminte. Confortul este asigurat mintal, neexistînd noţiunile trestre de lociunţă, funcţionalităţi.
Nu există necesităţi de „bunuri materiale”, fiecare producîndu-şi din atmosferă cele necesare. Transportul se face instantaneu prin energia personală legată la universalitatea informaţională. Educaţia se face prin întîniri colective în agore de genul celor în care am fost studiat. Astfel toţi primesc acces la tot ce se cunoaşte şi în plus dorinţa de a continua explorarea „mintală” a neantului informatic. Totul este la nivel planetar. După această comunicare am fost invitat la navă. Înainte de părăsirea amfiteatrului am întrebat de posibiltatea de comunicare. Mi-au răspuns că acest lucru va fi posibil numai cînd vom ajunge la nivelul de dezvoltare planetară, nu statală. Ei ne urmăresc de mii de ani, dar nu intervin. Consideră că globalizarea economică va duce la structuri suprastatale care în final vor duce la ceea ce ei consideră structură planetară. În privinţa religiilor terestre consideră că se va ajunge la o înţelegere şi o toleranţă ce va duce la universalitate. Dar toate astea se vor petrece în cîteva sute de ani tereştri. Nu mi-au dezvăluit noţiunea lor de timp şi nici longevitatea individuală.
Într-un final am ajuns să fiu reperat şi readus pe traiectoria terstră. După aterizare mi s-a comunicat că 70 de ore s-a pierdut legătura cu mine datorită unor perturbaţii necunoscute.
Intrucît nimeni nu mi-a luat în serios raportul de zbor, am hotărît să scriu aceste rînduri.
