În funcţie de vârstă, de sex, de starea sănătăţii şi de preferinţele fiecăruia, activitatea fizică se vrea personalizată. Un aviz medical este recomandabil deoarece, în pofida antrenamentului bine ghidat şi practicat cu regularitate, factorii de risc nu sunt excluşi: entorse, tendinite, fracturi, etc. Cu toate aceste efecte dezagreabile, nu tocmai curente, trebuie să se înţeleagă că ele sunt mai puţin riscate decât năruirea într-un fotoliu confortabil, invocând resemnarea vârstei, sau şubrezirea sănătăţii.
Hedonist fără egal, prietenul meu de la Geneva şi-a consumat existenţa din abuz în abuz, gândind că originea robusteţii lui de „paysan helvète”, l-ar fi pus la adăpost de urmările exceselor. Din păcate, neglijarea anumitor reguli de viaţă, unele chiar elementare, se soldează adesea cu o „notă de plată” destul de sărată. Fumător din copilărie, băutor din adolescenţă, amator de aventuri galante din tinereţe, la care se adaugă un apetit pantagruelic de la naştere, la 62 de ani, Gérard a suferit 3 infarcte şi câteva intervenţii chirurgicale la nivelul abdomenului. Când l-a vizitat ultima oară, m-am trezit în faţa unui om abătut, cu mersul greoi şi cu spatele încovoiat, el care, nu cu mult înainte, avea un spate de general elveţian, drept ca o suliţă. În acelaşi timp, m-a frapat şi atitudinea fizică a soţiei şi a fetiţei sala, ambele cu spatele arcuit de parcă o grea durere apăsa pe umerii întregii familii. În realitate, nu era vorba de nici o durere comună ci de o formă de mimetism, de o solidaritate cu suferinţele prietenului Gérard. Există familii unde fuziunea este atât de marcată încât toată lumea se identifică afectiv, adoptând aceiaşi ţinută.
Atitudinea corporală incorectă, precum în cazul de faţă, creează, la rândul ei, o stare de spirit vecină cu melancolia. Mai mult decât atât, nimănui din familie nu i-a trecut prin cap că exerciţiul fizic, sportul, le-ar putea schimba nu numai aspectul fizic, dar şi psihologia pesimistă resimţită de capul familiei. Empatia faţă de ei mi-a dictat o luare de poziţie fără menajamente, îndemnându-i la câteva exerciţii de corectare, dacă nu a psihismului, cel puţin a atitudinii corporale care, fireşte, joacă un rol important în tot restul făpturii.
Cifoza, căci despre ea este vorba, atacă partea superioară a coloanei vertebrale din regiunea cervicalo-dorsală. Deformaţie prin care umerii şi gâtul sunt proiectaţi înainte, în timp ce toracele se retractează, ceea ce explică de altfel şi slăbiciunea muşchilor dorsali şi abdominali. Iată aşadar, o serie de exerciţii destinate „alinierii” vertebrelor, potrivit unei scheme anatomice normale, garantând astfel funcţiunile complete ale arborelui vieţii, coloana vertebrală:
A – Corpul alungit pe podea cu faţa în jos, genunchii şi vârfurile picioarelor întinse şi lipite. Se plasează mâinile în spatele gâtului cu bărbia pe podea. Coatele sunt proiectate spre spate iar privirea înainte. Corpul trebuie să respecte o linie orizontală. Se menţine postura numărând până le 25 fără grabă, după care se relaxează totul . După o scurtă pauză se reia exerciţiul de 4 ori. Inspiraţia şi expiraţia sunt profunde şi neprecipitate. Cu acest exerciţiu lărgim toracele, plasăm umerii înapoi şi redăm capului rectitudinea dorsală.
B – Cu picioarele îndepărtate şi cu genunchii întinşi, se apleacă trunchiul la orizontală; privirea înainte comprimă ceafa, în timp ce braţele, cu palmele în sus se poziţionează de-a lungul trunchiului. Se rămâne 2 minute, după care se reia exerciţiul de 3-4 ori. Exerciţiul corijează cifoza şi lordoza (cambreul exagerat) în acelaşi timp.
C – Aşezaţi pe o banchetă, se plasează o tije, suficient de lungă, pe omoplaţi pe care se sprijină braţele cu nădejde. Se înclină trunchiul la orizontale cu bărbia aplicată pe banchetă . Se ridică capul până se simte o comprimare a cefei. Se rămâne 2 minute în această poziţie, după care se repetă exerciţiul. Respiraţie liberă.
D – Aşezaţi pe banchetă, se încrucişează braţele la spate. Trunchiul drept şi capul de aplomb. Se inspiră profund în 2 timpi, extinzând trunchiul la verticală, după care se apleacă la orizontală cu spatele drept.
D2 – Fără a pune bărbia pe banchetă, se numără până la 5 şi se expiră, după care se redresează trunchiul. Se execută exerciţiul de 10 ori.
Rezultate mai rapide se obţin prin exersarea acestor mişcări de mai multe ori pe zi.
Îi explicam prietenului meu, mai puţin încrezător în exerciţii fizice, că, potrivit doctorului Sambuky, eminent reumatolog şi „magician” al coloanei vertebrale, deviaţiile vertebrale se tratează până la 80 de ani. Pentru el, sportiv al pescuitului duminical pe malul lacului Léman , de la 62 de ani încolo, exerciţiile nu mai pot corija mare lucru. Evident, după ce ai tras de corp tot timpul şi în toate direcţiile, arzând lumânarea de la ambele capete, peticirea prin sport e mai anevoioasă, dar posibilă.