Trecand pe langa spitalul de nebuni la inceput de februarie 2007, nu poti sa nu-ti pui o fireasca intrebare: de care parte a zidului e mai rau?
Ministrul de Externe afla ca doi romani sunt arestati pentru spionaj de catre cel mai important aliat militar al Romaniei. Nu de furt din buzunare, nu de vreo cafteala la carciuma in nu stiu ce port, nu de vagabondaj. Ci de spionaj. Nu in Tanzania, nu in Costa Rica, nu in Tahiti. Ci intr-o baza militara americana din Irak, adica in Irak unde executam operatiuni militare comune. Ei, ce face domnul Ministru? Il anunta pe Presedinte, cum e si normal, dar (cel putin asa sustine pana acum) nu si pe Primul-Ministru! Ca doar Presedintele e seful Guvernului, nu? Trec de atunci 3 luni, situatia nu se rezolva, bine ca n-a aflat nimeni nimic! Cam de cate ori a existat posibilitatea informarii, in mod oficial, a Primului-Ministru? Ghinion cu presa, ca-si baga nasul unde nu-i fierbe oala!
Domnul Presedinte afla de caz, prin noiembrie. De ce sa discute problema in CSAT? De ce sa discute problema cu Primul-Ministru? Timpul trece, cei doi romani stau bine mersi in arest, bine ca n-a aflat nimeni nimic! Ghinion cu presa, ca-si baga nasul unde nu-i fierbe oala! Si daca si-l baga, ce? Fraierii intreaba, fraierii afla ca Presedintele nu stie nimic. Dupa ce Ministrul de Externe dezvaluie ca l-a informat pe Presedinte, hop si memoria! Era inhibata, sarmana, de discursul euroaderarii!
Uite ca s-a aflat! Uite ca s-a scris in presa! Care e principala preocupare a principalelor forte politice? Sa afle adevarul despre cei doi arestati, sa afle daca e vorba de indisciplina ori de fapte mai grave? Conteaza drepturile unor cetateni romani si imaginea Romaniei? N-ai sa vezi! Marea problema e cum folosim evenimentul ca sa ne atingem scopurile! Sa-l suspendam pe Presedinte, sa-l discreditam pe Primul-Ministru, sa-l atragem pe iminent demisionarul Ministru de Externe la noi in partid, asta conteaza!
Cica doi muncitori au facut fotografii intr-o baza militara! Armata care detine respectiva baza ii aresteaza. Ii ancheteaza. Dar cine sunt oamenii acestia? Nu sunt necesare informatii despre ei? Datele biografice coincid cu cele din actele personale? Identitatea lor e reala? Au meseriile pe care pretind ca le au? Unde au studiat? Unde s-au calificat profesional? Exista urme ale trecerii lor prin institutii de invatamant, prin diferite locuri de munca? Au avut vreodata probleme cu legea? Au rude, inclusiv prin alianta, suspecte? Sunt santajabili cu ceva din trecut, din prezent? Ce se poate spune despre situatia lor financiara in ultimii ani? Astfel de informatii si altele utile in verificarea posibilitatii ca ei sa fie spioni in slujba cine stie carui stat, cum pot fi obtinute fara colaborarea unor institutii ale statului roman? Pai, ori nu s-a colaborat cu statul roman, caz in care ne intrebam daca anchetatorii sunt suficient de bine informati ca sa traga concluzii dincolo de orice indoiala, ori s-a colaborat si atunci informatiile ajunse in Romania, despre acest caz, nu s-au limitat la o simpla informare facuta de Ministrul de Externe catre seful statului.
Doi cetateni romani sunt arestati, banuiti ca ar fi spionat intr-o baza militara americana. Ce mecanisme, perfect unse, s-au pus in miscare in institutiile statului roman, pentru a asigura o ancheta nepartinitoare si, daca se ajunge pana acolo, un proces corect? Poate nu ne este prea clar ca a te asigura ca se respecta drepturile unui acuzat nu inseamna automat ca-i sustii nevinovatia ori ca incerci sa-i scuzi faptele (in caz ca se dovedeste a fi vinovat!).
Daca americanii erau asa de convinsi ca au de a face cu spioni, ii eliberau la prima agitatie in presa? Si daca nu erau prea convinsi, de ce a fost nevoie de atacarea subiectului in mass-media ca sa fie eliberati?
Persoane despre care se presupune ca au trecut prin scoala primara si au invatat sa compare numere naturale, descopera cu surprindere ca partidul dumnealor a obtinut mai putine voturi la ultimele alegeri decat PSD si totusi a intrat la guvernare fara PSD! Vai, in ce eroare au plutit cu anii! Ei credeau ca sunt majoritari si uite ca erau minoritari! La asa surpriza, cum sa nu se supere pe Presedintele cel rau care i-a impins sa guverneze cu forta? Urmeaza critica si autocritica in fata natiunii, cu ochii inlacrimati sprijiniti direct pe tovarasescul umarul pesedist!
Rolul spitalului de nebuni? Cand e vorba de cel dinauntrul zidului, raspunsul il dau medicii. Cat despre cel din jurul nostru, scrie in „Scrisoarea a III-a”.