– George SAND, numele adevarat Amantine-Lucile-Aurore DUPIN, baronne de Dudevant – alias George Sand, femeie de litere, nascuta la Paris în ziua de 1 Iulie 1804, unde a si decedat în ziua de 8 Iunie 1876, la vârsta de 72 ani. Fiica de ofiter, nobil si bogat, nepotul maresalului de Saxa si a mamei, vânzatoare de pasari într-o piata de flori, a ramas orfana de tata înca din copilarie, mama declinându-si garda în favoarea bunicii din partea tatalui. Aurore a dus o viata libera la tara, alaturi de un învatator, destul de excentric, care a lasat-o sa-si înveseleasca viata cum a dorit, astfel încât acesta i-a sugerat sa se îmbrace costume de baieti pentru ca sa poata calarii. A urmat trimiterea ei în pensionul unei mânastiri, unde a cazut într-o criza de misticism. S-a reîntors la Nohant, unde traia mama ei, dupa ce murise bunica în anul 1821. Aurore a devenit bogata, dar fiind minora, depindea material si moral de mama ei. S-a casatorit în 1822 cu Casimir Dudevant din care au rezultat doi copii, Maurice si Solange, apoi datorita divergentelor de opinii si gusturi nepotrivite cu sotul, s-au separat în 1824, în 1830 instalându-se la Paris unde a început o viata sentimentala si mondena unde l-a si întâlnit pe Jules SANDEAU, relatie pe care sotul a acceptat-o, volens-nolens, astfel ca Aurore traia o parte a anului la Paris, iar publicatiile ei apareau sub pseudonimul J.SAND.
Ea a declansat începutul emanciparii femeilor în Franta. La Paris ia cunoscut pe Alfred de Musset, Franz Liszt si Fréderic Chopin, cu acesta din urma având o legatura puternica sentimentale, dar nefericita în final… urmând alte întâlniri frecvente cu oameni celebri si de breasla, precum Fleury, Arago, Lamennais, alaturi de care a militat pentru reformele sociale. În 1834 a obtinut divortul de Jules Sandeau, revenind la Nohant împreuna cu fiica ei Solange, a carei garda o obtinuse, iar în 1838, devine „amante en titre” a lui Chopin pentru care facuse o adevarata pasiune.
Talentata si dedicându-se scrisului înca din tinerete, în 1854 a publicat un roman major autobiografic, intitulat „Histoire de ma vie”, roman pe care de fapt îl începuse în 1847.
Implicata dintotdeauna în miscarile artistice si sociale ale timpului, a lasat în urma-i publicatii coerente, poetice, romane, în stilu-i propriu fluid si pe-ntelesul tuturor. George Sand a deplasat, prin exemplul sau si mai degraba prin operele pe care le-a publicat, limitele existentei feminine, carora le-a dat cuvântul, motiv pentru care si-a arogat un pseudonim barbatesc, acela de GEORGE SAND.
A fost admirata de cei mai mari scriitori ai timpului, precum Balzac si Dostoïevski, traversarea secolului respectiv fiind pentru George Sand un adevarat purgatoriu, datorita legaturilor sentimentale pe care le-a avut. Originalitatea scrierilor lui George Sand, în comparatie cu alti scriitori ai epocii, este ca ea a adoptat în operele ei un punct de vedere androgin, plasându-se încetul cu încetul în „pielea unui barbat”, precum si al unei femei, astfel încât s-a nascut talentul de a scrie ca o revelatie. În toata viata ei a fost ghidata de idealul pentru dragoste, egalitate si fraternitate, acest IDEAL determinând-o sa lupte pentru REPUBLICA, cerând în 1848 ca muncitorii si taranii sa fie alesi cu acelasi titlu precum ceilalti membri ai societatii, dar prietenii ei politicieni au dezgustat-o întrucât nu doreau sa renunte la forta lor. În acea perioada a scris romanele celebre: „La Mare au diable”, „Le petit Fadette” si „François le Champi”, în scopul de a arata poporului drepturile lor si a apara cultura taranilor, ceea ce a determinat-o sa scrie „Le Légendes rustiques”.
A fost „femeia-barbat”, care a adoptat costumul barbatesc, pentru a-si urma prietenii în tot Parisul, fuma pipa, afisând convingerile ei republicane, dedicând întreaga ei literatura în acest scop, drept pentru care George Sand a surprins secolul XIX, burghez si conservator, care au tinut femeile la distanta. Scrierile ei romantice au traversat trei mari curente: romantismul sentimental, socialismul umanitar si vocatia taranimii, evocând astfel peisajul de la Berry, regiunea ei natala. Anne-Marie de BREM, conservator general al patrimoniului, a publicat în 1997 o biografie a lui George Sand, intitulata „Un diable de femme”, prezentând cunoasterea lui G.Sand ca o „femeie agreabila si substantiala”. Scrierile ei politice si articolele din jurnale, în favoarea poporului si a libertatii în general, dar în special a femeilor au facut scandal în epoca traita de ea.
Din numeroasele citate ale scriitoarei George SAND, îmi permit sa citez numai doua, ambele extrase din l”Histoire de ma vie”:
– „Dieu qui voit nos larmes à notre insu, et qui, dans son immuable sérénité, nu semble n’en pas tenir compte, a mis lui-même en nous cette faculté de souffrir pour nous enseigner à ne pas vouloir faire souffrir les autres”.
– „La vie d’un ami, c’est la nôtre, comme la vraie vie de chacun est celle de tous”.
Alexandru DUMAS-père, în MEMORIILE sale, publicate în 1852, spunea despre George Sand: „(…) acest geniu hermafrodit, care reuneste vigoarea unui om cu gratia unei femei, care asemenea sfinxului antic, vie si misterioasa enigma, este asezata la limitele extreme ale artei cu o figura de femeie, ghiare de leu si aripi de vultur”.
– COCO CHANEL – adevaratul nume Gabrielle CHASNEL, nascuta la Paris în 19 August 1883, decedând la Saumur în 10 Ianuarie 1971 (88 ani). CC a trait tineretea într-un orfelinat din Corrèze, debarcând la Paris, debutând în cântecul francez, urmând casatoria cu Alfred Capel, care i-a oferit un magazin, unde ea a început sa confectioneze palarii. Succesul a ajutat-o, astfel încât s-a lansat si în croitorie, popularizând tesatura numita /jersey/. Si-a facut legaturi în domeniu, cu scopul de a moderniza îmbracamintea feminina lansata de ea, creând pentru prima data costumul /pantalon si tailleur/, care a fost rapid adoptat de femei, lansând în acelasi timp si o alta tesatura, a anilor ’20 – ’21, numita /tweed/, acompaniind moda „garçon”. Tot în 1921 a lansat marca de parfum, inaugurat prin celebrul si nemuritorul parfum CHANEL 5. Frecventa oamenii celebri ai timpului, Cocteau, Picasso, Radiguet, Diaghilev s.a. În anul 1930, a creat o marca de bijuterie fantezista, palarii „glamours” pentru ornamentarea creatiilor ei, în acest fel devenind foarte cunoscuta si apreciata pentru colectiile ei si peste Ocean, respectiv în America de Nord. Al doilea Razboi Mondial însa, a pus capat activitatii textile. Provocata de aparitia Casei de moda DIOR la finele razboiului, C.C. revine si ea la moda în anul 1954, mai întâi în Europa, apoi în America, unde chiar „prima Lady a Statelor Unite” Jacqueline Kennedy, purta stilul COCO CHANEL, apoi mai târziu Lady Di a Angliei.
Citez 3 citate celebre care apartin renumitei Coco Chanel:
– „Il n’ya pas de mode si elle ne descend pas dans la rue” (adica o moda accesibila si decenta, oricarei femei).
– „À trente ans, une femme doit choisir entre son derrière et son visage”.
– „Si une femme est mai habillée, on remarque sa robe, mais si elle est impeccablement vêtue, c’est elle que l’on remarque”. (CC mai spunea ca, „jupa unei femei trebuie sa depaseasca cu o palma în jos încheietura genunchiului”).
– ESTÉE LAUDER – considerata „geniu” în lumea cosmetica (1907-2004) a fondat un grup de cosmetica dintre cele mai importante în lume, creând o veritabila cultura a frumusetii. Fiica de imigranti evrei-unguri, Estée Lauder, numele adevarat Josephine Ester-Mentzer, a început activitatea prin vânzarea de creme pe care le fabrica în bucataria unui unchi, chimist vienez, ea începând sa-l imite amestecând propriile ei condimente, pe care mai târziu le-a propus diverselor saloane de frumusete si hoteluri de lux din New York. În 1946 , a fondat propria-i întreprindere de cosmetica, asociata cu sotul ei, astfel ca în 1948 a reusit sa introduca produsele în magazinele de lux SAKS, pe 5-éme Ave. din NY, unde se spune ca ar fi lansat si semnat un contract pentru lansarea unui produs contra /acneei/. Au urmat alte contracte, cu alte magazine, oferind clientelei esantioane gratuite din toate produsele cosmetice. Marca ei a devenit internationala atunci când a fost adoptata de marele magazin HARRODS din Londra, în anul 1960, lansându-se în continuare si cu un parfum ce-i poarta numele. Produsele ESTÉE LAUDER, considerate în 1998 drept „le génie des affaires les plus influents du siècles”, a lasat celor doi fii, un adevarat imperiu al produselor de frumusete, care sunt vandabile în peste 14000 centre de vânzare din lume, în mai bine de 130 tari si teritorii ale lumii întregi. În 2003, cifrele de afaceri ale grupului, atingeau 5.12 miliarde dolari ocupând al 349-lea loc în lista celor 500 mari întreprinderi americane.
A decedat în anul 2004, la vârsta de 97 ani.
– MATA-HARI (nume conspirativ )(1876-1917), adevaratul nume Margaretha Geertruda Zelle, de origine olandeza, a fost o dansatoare exotica, condamnata si executata în Franta, ca spion dublu în timpul primului Razboi mondial. Datorita frumusetii si aventurilor ei cu numerosi politicieni, diplomati si ofiteri de înalt rang, a ramas celebra si cunoscuta în toata lumea.
Indiferent ca asupra activitatilor ei ca membru al serviciilor secrete, planeaza numeroase semne de întrebare, Mata-Hari va ramâne prototipul spionului care se ascundea în spatele „femeii fatale”, devenind subiectul a numeroase romane si filme de gen.