În Transnistria, republică separatistă autoproclamată din Republica Moldova, învăţământul impus doar în alfabetul chirilic contribuie la o adevărată epurare şcolară, scrie Libération.
Reportajul semnat de Lorraine Millot în continuare:
Este ora 13.30, în orăşelul Grigoriopol din estul Moldovei: pentru copiii care vor să studieze în limba lor, scrisă cu caractere latine, şcoala începe din staţia de autobuz. Republica autoproclamată transnistreană, care ocupă o fâşie îngustă de pământ în estul Moldovei, a decretat că învăţământul trebuie să fie exclusiv în limba rusă, ori, dacă nu se poate altfel, în limba moldovenească, dar transcrisă cu litere chirilice. În inima Europei, autorităţile transnistrene – care, din 1991, conduc un teritoriu cu o suprafaţă de 4 200 de kilometri pătraţi şi cu o populaţie de 500 000 de locuitori – duc o adevărată activitate de epurare şcolară, cu complicitatea Rusiei, notează trimisul special al ziarului parizian.
”Obosiţi”
La Grigoriopol, majoritatea familiilor s-au resemnat, şi îşi trimit copiii la şcoala rusă, cea mai frumoasă şi mai bine dotată. Dar câţiva inflexibili preferă încă să ia autobuzul în fiecare zi, să facă circa 15 kilometri şi să treacă ”graniţa” Transnistriei, pentru a merge să înveţe în şcoala din satul moldovenesc vecin, Doroţcaia, care le este refugiu în fiecare după-amiază. ”Aici, învăţ să trăiesc ca o fiinţă omenească”, spune Nadia, în vârstă de 17 ani, cu o gravitate ce contrastează cu blugii ei rupţi, ultima modă în regiune. ”Desigur, suntem obosiţi de aceste drumuri dus-întors. De faptul că nu putem avea ore decât după-amiaza, când şcoala din satul vecin este liberă. Vreau, însă, să învăţ în limba mea. Şi mai văd că această şcoală ne învaţă mult mai bine să raţionăm, să căutăm informaţii pentru noi înşine, să gândim!” Nadia spune toate acestea în limba rusă, pe care o vorbeşte curent. Tatăl ei este de origine rusă, un lucru obişnuit în această regiune în care popoarele s-au amestecat mult. Mama ei, care este moldoveancă şi se exprimă la fel de curent în limba rusă, explică: ”Nu este doar o chestiune de limbă. În şcolile din Transnistria, singurul lucru ce le este inculcat copiilor este slăvirea autorităţilor noastre şi a Rusiei Mare. Noi trăim aici ca nişte animale dintr-o rezervaţie, fără alte informaţii decât cele pe care binevoieşte să ni le dea Rusia. Majoritatea oamenilor nici măcar nu îşi mai dau seama cât de mult sunt făcuţi să sufere.” Claudia Sainsus, profesoară de limba română, izbucneşte în lacrimi atunci când îşi aduce aminte de grozăviile prin care a trecut deja această şcoală pentru a putea continua să predea cu litere latine. În 1992, pe când şcoala funcţiona încă la Grigoriopol, miliţieni ai regimului transnistrean au încercuit clădirea, i-au umplut de gloanţe cabinetul şi au devastat localul. ”În sala rezervată claselor primare, au tras în alfabetul latin agăţat pe perete, îşi aminteşte ea. Câte un glonţ în fiecare literă a alfabetului.”
Profesorii, hărţuiţi de autorităţi, arestaţi de mai multe ori şi ameninţaţi cu moartea, au continuat, totuşi, să predea la Grigoriopol până în 2002. ”Ascundeam extemporalele de îndată ce sosea o comisie de control”, îşi aminteşte Diana, o altă elevă de 17 ani. Din 2002, autorităţile au preluat din nou controlul asupra clădirii, dar şcoala are încă 170 de elevi, care, în fiecare zi, iau autobuzul pentru a merge să înveţe în libertate. În întreaga ”republică” transnistreană, locuită în proporţie de peste o treime de moldoveni /plus o treime ucraineni şi aproape o treime ruşi/, nu au mai rămas, astăzi, decât opt şcoli moldoveneşti în care este utilizat alfabetul latin, acestea şcolarizând 3 500 de elevi faţă de 4 300 în 2003. Toate sunt ”ilegale” în opinia autorităţilor locale şi sunt finanţate de guvernul Republicii Moldova.
”Presiuni”
”Autorităţile transnistrene încearcă să facă, din Moldova, întruchiparea inamicului. La fel cum propaganda sovietică avea nevoie de Statele Unite ca inamic”, explică Ion Iovcev, directorul unei şcoli din Tiraspol, devastată, în 2004, de miliţiile armate ale regimului şi care nu supravieţuieşte decât graţie încăpăţânării cadrelor sale didactice şi părinţilor. ”În sate, multe şcoli moldoveneşti au fost transformate, în ultimii ani, în şcoli ruse, constată acest alt disident din Transnistria. Şi chiar aici, la Tiraspol, nu mai avem decât 300 de elevi în acest an, faţă de 700, în urmă cu zece ani.”
A-ţi trimite copilul la această şcoală înseamnă a te expune unor puternice presiuni ale autorităţilor locale, spune un alt părinte moldovean din Tiraspol: ”L-aş fi înscris într-adevăr pe fiul meu aici, dar nu se ştie niciodată dacă şcoala va funcţiona tot anul, iar autorităţile ameninţă, apoi, că nu îl vor înregistra în Transnistria ori îi vor da afară pe părinţi din slujbele lor”. Acest tată, resemnat, şi-a înscris singurul copil la şcoala moldovenească ”oficială”, care utilizează alfabetul chirilic. Băiatul lui învaţă, acolo, după vechi manuale sovietice şi după manuale puţin mai recente aduse de la Moscova, care îl învaţă istoria ”patriei noastre, Rusia Mare”, conchide semnatara articolului din ziarul francez.