ACUM.TV

După mine, femeia care se plânge că nu are timp să se ocupe de modelarea propriului său corp, ignoră consecinţele, atât pe planul sănătăţii, esteticii dar, mai cu seamă, pe cel psihologic. Să invoci volumul de treabă dintr-o gospodărie pentru a te exonera de 10-15 minute de gimnastică cotidiană, înseamnă să alegi calea delăsării, a indolenţei. Din păcate, o parte dintre ele nu-şi organizează activitatea metodic, ceea ce duce la o risipă de timp şi de energie inutile. În plus, convorbirile telefonice interminabile, cantonarea în faţa calculatorului, câteodată ore întregi, dichisitul în oglindă şi alte activităţi de mai puţină importanţă, duc la ocolirea preţioaselor exerciţii de menţinere în formă.

Gospodina, dedicată exclusiv treburilor casnice, în pofida posibilităţii de autogestionare a timpului, întâmpină dificultăţi în a-şi menţine linia, fiind supusă tentaţiilor menţionate mai sus, de care femeia cu obligaţii profesionale zilnice nu dispune. Faptul de a nu i se impune un orar strict, tentaţia de a „ciuguli” prin bucate, sau de se odihni când simte nevoia, face ca fizicul ei să ia proporţii şi se ofilească mai prematur decât femeia a cărui timp e cronometrat.

În realitate, tot omul dotat cu o oarecare doză de (bună)voinţă, se poate scula o jumătate de oră mai devreme şi exersa un program minim de exerciţii fizice, ştiind câte beneficii poate trage din acesta.

Am participat, la ore foarte matinale, cu un grup din comunitatea Chineză din Monte-Carlo, la faimoasa gimnastică „tai-chi-chuan”, care-mi rezerva pentru restul zilei un calm şi o linişte sufletească inegalabilă. În China, milioane de oameni ordinari, de toate vârstele, sunt adepţii acestui „balet” senin, constituit dintr-o suită de exerciţii riguros combinate, cu accentul pe respiraţie şi pe concentrare. Tensiunea nervoasă nu poate face parte din acest univers unde totul nu este decât mişcare graţioasă. Faţă de nerăbdarea şi iuţeala de tip occidental, din ce în ce mai insuportabile, „tai-chi-chuan” este disciplina omului aşezat şi concentrat la momentul prezent, ne parazitat nici de trecut, nici de viitor, ambele inexistente de altminteri.

În occident, am crezut multă vreme că gimnastica nu servea decât la formarea „omului muşchi”. De la grosimea şi moliciunea străbunilor, am sărit la extrema opusă, la precipitare şi la competiţie. Este posibil ca această reacţie bruscă, să fie fructul unei epoci tranzitorii.
Acum, încetul cu încetul, inspiraţi probabil din metodele orientale, am trecut de la bruscheţe şi rigiditate, la un sistem de blândeţe, eleganţă şi armonie. Gimnastica nu mai este un mijloc de risipire a energiei ci de conservarea ei, de eleganţă şi de armonie a corpului.

Practica gimnasticii pentru femei trebuie să fie de o extremă blândeţe, mai ales în perioada adolescenţei. Uneori, este normal că primele tentative, primele zile de gimnastică să se soldeze cu rezultate mediocre. Dreptul la demoralizare este interzis!!! Credem, spre exemplu, că toată lumea e capabilă să atingă solul cu mâinile, fără să îndoiască genunchii. Eroare, mulţi dintre noi nu parvenim nici din prima zi, nici din a doua…

Dacă vrem ca gimnastica să fie eficace, fiecare exerciţiu trebuie practicat cu o deplină cunoaştere a scopului. În exerciţiile unde, de pildă, părţile active sunt picioarele, braţele,etc., ia celelalte părţi ale corpului nu intervin decât în mod pasiv, se dirijează atenţia asupra părţilor active, acordând independenţă funcţiunii muşchilor.

Mai trebuie reţinut şi faptul că extensia muşchiului îi oferă elasticitate şi eficacitate. La un muşchi perfect alungit (extins) se ajunge graţie următoarelor exerciţii pregătitoare:

1 – Din poziţia verticală, se apleacă corpul înainte cu braţele întinse şi cu intenţia de a pune palmele pe podea. Prima tentativă nu-i întotdeauna izbutită. Nu-i bai!

2 – În aceiaşi poziţie (aplecată) se deplasează mâinile de la 50 de centimetri, după care se revine la poziţia iniţială.

3 – Se reia mişcarea de la început şi se îndepărtează palmele până la 60 de centimetri. Se repetă exerciţiul de 5-7 ori de fiecare dată cu o scurtă pauză.

4 – Corpul şi braţele în poziţie verticală cu un picior sprijinit pe treapta unei scări: ambii genunchi întinşi.

5 –Expirând, se apleacă trunchiul spre piciorul de pe scară, extinzându-l cu mâinile pe treapta scării şi menţinând capul de aplomb(3 timpi); inspirând, se revine la poziţia iniţială cu braţe întinse la verticală (3 timpi).

Se reproduce exerciţiul de 8 ori cu fiecare picior.

O activitate fizică regulată permite o priză de conştiinţă asupra corpului, capacitatea de a-l asculta şi de a-l respecta. Când efectuăm o extensie (întindere) a ligamentelor şi a muşchilor, ca şi exerciţiile mai complexe, obiectivul este de a se simţi mai bine, iar nu de a realiza performanţe sportive olimpice, o cursă mai rapidă, sau o săritură superioară celorlalţi.

Consideraţi această şedinţă de întindere tot atât de importantă ca celelalte activităţi cotidiene. În măsura posibilului, îndepărtaţi orice factor de distracţie în timpul şedinţei, deoarece atât stările emoţionale cât şi preocupările mentale, străine exerciţiului, îi diminuează efectele.

Acest articol a fost publicat duminică, 30 septembrie 2012 la rubrica Sanatate.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.