Mi-ai bătut la poarte sufletului,
mai întâi mai încet, apoi cu lovituri
ce ţineau mai mult de suflet.
Mi te-ai apropiat încet, dar cu paşi lini
şi mi-ai şoptit că astăzi
sunt cea mai frumoasă fiinţă din lume.
Mi-ai spălat faţa cu lacrimile tale
arătându-mi cât de frumos ştii
să mă iubeşti.
Mi-ai dat încrederea ce nu o mai aveam
şi-ţi mulţumesc acum, căci poate mâine
vei pleca!
