ACUM.TV

M-am gândit mult până să încep acest articol, cum să vă introduc direct în miezul acestei întâmplări, de data aceasta cu un final fericit.
Ca orice vâlcean care are curiozitatea de a pune piciorul pe deja renumitul patinoar din centrul oraşului, cocoţat la mai bine de 30 de metri, m-am dus să-mi încerc „cunoştinţele” în acest sport. Rezultatul? Un genunchi vânăt, palmele julite şi un cercel pierdut…
Zâmbiţi? Ei, bine, aveţi toate motivele, mai ales atunci când veţi vedea că, în toată aglomeraţia de acolo, cercelul meu a fost găsit de un băieţel, ce patina destul de bine, dând lecţii celor din jur.
Nu mi-am dat seama că, din atâtea căzături, podoaba din urechea mea nu mai era, aşa că, nu aveam nici un motiv să mă îngrijorez, mai ales datorită faptului că eram deja „anesteziată” din cauza acestora. (a căzăturilor).
La un moment dat băieţelul s-a apropiat de mine şi cu o hotărâre în glas m-a întrebat: ”Este cercelul dumneavoastră?”
Nu-mi venea a crede. Mai există copii în ziua de astăzi ce ştiu a face asemenea gesturi?
Nu m-am putut abţine şi l-am rugat să-mi acorde câteva momente pentru a-mi da ceva detalii despre el. La prima vedere, un băiat ca oricare altul, bine îngrijit şi plăcut, în vârstă de 10 ani, elev la Liceul de Artă din Râmnic, secţia pian – clasa a IV a.
Îl cheamă Dinuţ Alexandru şi îi place să se joace la calculator, pianul şi fotbalul. La şcoală îi place matematica (a fost şi la olimpiada naţională), româna, geografia, istoria şi engleza, iar ca oricărui copil – aş putea spune – nu-i plac legumele şi pe această cale îi mulţumeşte mamei că nu-l obligă să le mănânce. Deoarece e un bărbat în devenire, îi displace să stea prin magazine să ştepte ore întregi până când mama acestuia se hotărăşte ce să-şi cumpere…
Adi de la Vâlcea, 50 Cent, Copilul de Aur, Sorinel Puştiul, Leonardo Di Caprio, Nicolas Cage, sunt unii din idolii puştiului, care nu mai contenea să-i enumere…
Curiozitatea mea, atât de mamă, cât şi de om al presei m-a împins să-l întreb ce l-a determinat să facă acest gest, demn de laudă.
Răspunsul lui Alex m-a impresionat: „Nu este al meu şi m-am gîndit că pentru acea persoană este foarte important acel obiect şi sunt mândru de ce am făcut”.
La întrebarea, dacă mai are vreo dorinţă, având în vedere că este fiul unui cunoscut cântăreţ din Vâlcea, cu o sinceritate debordantă mi-a spus: „Mai am nevoie de trei sute de lei ca să măresc performanţele calculatorului meu, dar va trebui să mai aştept. Mai întâi rezultatele şcolare, apoi restul”.
Un copil, „de bani gata”, aş putea spune, dar cu o educaţie aleasă. Felicitări părinţilor!
Prin intermediul acestor rânduri din partea mea, îi doresc lui Alex să fie sănătos, să-şi asculte părinţii şi să aibă parte în viaţă de multă fericire, împreună cu tradiţionala urare de LA MULŢI ANI! (am aflat că pe data de 17 februarie îşi sărbătoreşte ziua de naştere).

Acest articol a fost publicat luni, 29 ianuarie 2007 la rubrica Romania.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.