Prin martie 1990 am întâlnit într-un sat din Moldova un contabil ce semana leit cu Iliescu. Era în „vizita de lucru” pe la fostele CAP-uri unde-si facea plinul încarcând o dubita cu saci de cartofi, ceapa, un porc si câteva gaini. S-a lasat cu greu intervievat atunci, caci era tocmai în toiul „campaniei electorale” si îi era teama. Povestea lui am mai relatat-o la vremea respectiva. Pe scurt, profitând de asemanarea cu seful statului, începuse sa se identifice cu acesta, facând vizite prin fabrici, prin piete, pe la sate. In câteva saptamâni îsi angajase si body-guarzi îmbracati la costum, care jucau si rolul de staff prezidential. Era, de fapt, un profitor, un sarlatan care specula credulitatea oamenilor.
Nu l-am mai întâlnit de atunci si îmi iesise total din minte pâna acum câteva zile când, prin telefon, m-a chemat la spitalul de urgenta. Intr-o camera la reanimare, cu capul spart, desfigurat, cu câteva coaste rupte, cu un picior în gips, l-am revazut pe falsul Iliescu. Dorea sa stea de vorba cu mine. Demascarea pe care i-o facusem în presa în urma cu 7 ani avusese un rol benefic pentru el. Fusese contactat chiar de seful statului care-i trasase rutele, îi stabilise programul si temele pe care trebuia sa le abordeze la întâlniri. Spunea ca, fara el, Iliescu n-ar fi reusit sa câstige atât de detasat alegerile în 1990. La urmatoarele alegeri din ’92 Iliescu nu l-a mai angajat, iar escapadele lui prin Moldova, Oltenia si Dobrogea de-abia reuseau sa sustina financiar familia lui, a fostei neveste, a unchilor, a verisorilor si a celorlalti cunoscuti care-i stiau povestea si îl sustineau.
In urma cu câteva luni fusese contactat iar de Iliescu. Timpul scurt pâna la alegeri nu-i permitea sefului statului sa mearga prin toata tara, asa ca au împartit harta în doua. Lui i-au revenit aceleasi zone; numai tematica era putin schimbata: trebuia sa vorbeasca babelor si mosilor despre necesitatea învatarii limbajelor de programare, despre facilitatile oferite de Windows’95 si despre retehnologizarea unitatilor economice.
Numai ca, într-unul din satele din Suceava i s-a întâmplat ceva neobisnuit. Caravana lui electorala a nimerit la un miting al PDSR-ului unde un alt fals Iliescu, împreuna cu un fals Snegur promiteau taranilor unirea cu Moldova în urmatorul an. In busculada ce a urmat, fata lui arata de nerecunoscut. Si, fiind în pragul unei operatii estetice, voia sa afle de la mine ce spun în realitate sondajele de opinie referitoare la viitorul presedinte. Caci dilema lui era una existentiala: sa semene pe mai departe cu Iliescu, sau sa ceara doctorilor sa-l faca la fel ca Emil Constantinescu? Sau poate ca Petre Roman?
Lectura sondajelor de opinie l-a lasat mai derutat decât era, caci diferentele de la un sondaj la altul erau enorme dar, uitându-se mai atent la mine, m-a întrebat: „Tu stii ca semeni cu Bill Clinton? Daca va câstiga iar alegerile, nu te tenteaza sa facem afaceri împreuna?”
Septembrie 1996
Bruno Stefan