In 2004 radeam de un afis electoral cu Adrian Nastase – candidat la presedintie – pus in spatele gratiilor unui magazin. Nici nu indrazneam sa visez ca va ajunge in mod real dupa gratii, asa de mare ii era puterea atunci, iar rasul era mai degraba expresia unei frustrari. Dar uite cum schimba Dumnezeu soarta celor aroganti! Pentru mine Nastase a fost raul in absolut: in guvernarea lui am avut sediul devastat, 19 controale intr-un an si jumatate, un atac cerebral la ultimul control, un sir intreg de acuze si calomnii, multi bani pierduti cu amenzi nedrepte pe care le contestam in instanta degeaba, caci altele veneau cu sume si mai mari si cu amenintari cu puscaria.
M-am ascuns in puscarie o vreme ca sa scap de hartuielile oamenilor lui. L-am urat cu patima si ura m-a impins sa lucrez cu toti cei care il puteau da jos. Dar el a coborat mai jos decat mi-am putut inchipui. Cand vad acum ca il urasc unii care n-au avut atatea de patimit de pe urma lui, ma incearca un sentiment de rusine pentru gandurile mele din trecut. Ura mea, la consonanta cu ura altor oameni, a rupt Romania in doua tabere, care se sfasie si acum cu multa rautate.
Tot gandindu-ma cum s-ar putea reconcilia cele 2 Romanii mi-a venit in minte o idee: sa merg la Nastase la puscarie si sa-l conving sa se calugareasca. Si apoi sa merg la Basescu sa-l conving sa se spovedeasca la calugarul Adrian. O impacare plina de smerenie a celor doi ar inchide acest capitol inveninat al istoriei noastre post-decembriste. Este oare posibil acest vis? S-ar putea converti un socialist la crestinism? Priviti poza atasata ca sa va aduceti aminte de puterea lui de atunci si imaginati-va o clipa cum i-ar sta acum lui Adrian Nastase in haine de calugar. Si daca imaginea incepe sa prinda contur, nu merita sa depunem eforturi ca ea sa devina realitate?
Nu, nu este posibil acest lucru, deoarece și unul și altul sînt atei, iar împăciuirea cu sine în sensul adevărului spus sieși, le este total străină. Mai degrabă se convertesc amîndoi la Buddhism.