Legislaţia din Republica Moldova necesită schimbări urgente pentru a combate discriminarea cu care se confruntă minorităţile etnice şi religioase, lesbienele, gay-ii, bisexualii, transsexualii şi persoanele intersex (LGBTI), persoanele cu dizabilităţi şi persoanele HIV-pozitive, susţine Amnesty International într-un raport publicat astăzi.
Raportul „Spre egalitate: Discriminarea în Moldova” vine cu recomandări la Legea cu privire la asigurarea egalităţii care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2013, şi care ar putea interzice discriminarea persoanelor în bază de orientare sexuală, identitate gender şi stare a sănătăţii.
De asemenea, organizaţia pledează pentru stipularea în Codul Penal al Republicii Moldova a crimelor în bază de ură faţă de orientarea sexuală, identitatea gender şi dizabilitate.
„Necesitatea acestor schimbări este una urgentă, deoarece climatul prejudecăţilor şi stereotipurilor care există acum în Moldova naşte violenţe şi abuzuri faţă de grupurile dezavantajate, iar aceste crime rămân nepedepsite”, a afirmay Heather McGill, expert Amnesty International. „Nu prejudecăţile care prevalează în societate pe plan general, ci standardele internaţionale trebuie să fie luate drept puncte de reper pentru legislaţia Moldovei”, a mai adăugat expertul.
Raportul face referire la cazul lui Johnbull Ugbo, un cetăţean nigerian, care în septembrie 2011 la Chişinău a fost abuzat verbal şi maltratat de patru bărbaţi, unul dintre atacatorii lui Ugbo a fost amendat cu 200 de lei pentru un act de huliganism neînsemnat. Curtea de judecată a respins interpelarea avocatului lui Ugbo să re-investigheze cazul în calitate de infracţiune penală, rasismul fiind procedural un factor agravant.
Experţii mai atrag atenţia asupra excluderii persoanelor LGBTI drept grup protejat din Legea cu privire la asigurarea egalităţii şi asupra deficienţelor Codului penal, care permit ca crimele în baza de ură să fie tratate drept „huliganism”. Poliţiştii corupţi adesea îi şantajează pe bărbaţii gay din Moldova, astfel profitând de stigmatizarea homosexualităţii de către societate şi faptul că discriminarea persoanelor LGBTI este acceptată.
Nici situaţia persoanelor cu dizabilităţi nu este mai bună. Lipsa accesului la educaţie este unul dintre 
cele mai grave tipuri de discriminare cu care se confruntă copiii cu dizabilităţi. Deşi în Republica Moldova sunt 15 321 asemenea copii, numai o cincime din ei, 3.148 au beneficiat de oarecare educaţie în perioada anilor 2010-2011.
Cornel Baran, care are 19 ani, este instruit la domiciliu deoarece nu are acces în clădirea şcolii cu scaunul rulant. El a relatat Amnesty International că ar prefera mai mult să frecventeze şcoala, deoarece acolo ar fi avut prieteni, însă „barierele arhitecturale” îl ţineau afară. Pentru a intra în şcoala locală trebuie să urce 10 trepte, iar clasele de studii sunt dispersate în patru etaje.
O lege din 2007 interzice discriminarea în baza statutului HIV/SIDA. Cu toate acestea, persoanele HIV-pozitive continuă să fie stigmatizate şi discriminate la locurile de muncă, în societate, dar şi atunci când vor să beneficieze de servicii medicale, mai precizează raportorii.
I.H., o femeie HIV-pozitivă în vârstă de 48 de ani, suferă de deteriorarea severă a încheieturii de la şold şi poate să meargă numai în cârje. În mai 2011 ea a fost pusă pe lista de aşteptare pentru înlocuirea şoldului la Spitalul de Traumatologie şi Ortopedie din Chişinău. Însă, la 21 noiembrie 2011, medicii au refuzat să efectueze intervenţia chirurgicală, afirmând că aceasta ar fi fost prea riscantă pentru o persoană cu astfel de probleme de sănătate.
„Republica Moldova poate dovedi cursul său democratic prin îngrijirea celor mai vulnerabili în societate, prin privirea diversităţii nu ca o ameninţare, ci ca o sursă de îmbogăţire”, a spus Heather McGill. Astfel, experţii internaţionali atenţionează Guvernul Moldovei să ia măsuri pentru a preveni generarea stereotipurilor negative în discursuri publice, creşterea nivelului de conştientizare a discriminării şi crearea toleranţei prin educaţie şi informare a publicului.
Articolul a fost publicat in revista descriminarea.md